„Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”(Luca 22:14-16)

Dumnezeu a rânduit pentru fiecare din noi un ceas al întâlnirii Sale cu noi. Normal ar trebui sa Îl avem în fiecare zi pe Domnul Isus Hristos în cugetul nostru. Dar momentul special al Cinei poartă în el o încărcătură specifică: prin elementele cinei și practica ritualului noi simțim mai profund tangența cu divinitatea. Nu că aceste elemente ar avea o anume notă de sfințenie, dar actul ascultării în sine de a îndeplinii chiar și această formă ritualică, instituită de Isus, ne conduce pe tărâmul unei conștiențe a prezenței Mântuitorului în cadrul nostru. Cel mai frumos lucru pentru omul credincios este întâlnirea cu Domnul Isus Hristos la Cină. Cina este un ceas anume pe care Dumnezeu l-a rânduit întâlnirii Sale cu noi. Este important să fim acolo la ceasul acela! Este important să nu pierdem întâlnirea! Isus dorește asta pentru cel care se numește ucenic al Lui! Fiecare poate face diferența prin prezență. Doar ucenicul își dorește să fie în contextul maestrului, și folosește „ceasul” acela.

De asemenea locul unde serbăm Cina este important. Ucenicii erau toți împreună cu Domnul Isus. Mențiunea clară a lui Isus conduce la ideea unității comunității: „şi spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?”(Luca 22:11)   De fapt în cadrul unei astfel de unități, sentimentul de un singur trup, o entitate vie, ia ființă. Domnul într-un astfel de cadru a punctat evenimentele cele mai importante care îl privesc pe credincios. Nimeni nu poate fi „acolo” dacă nu parcurge etapele: cunoașterea practică a patimii lui Hristos, cu beneficiile specifice și efectele mântuitoare, dorința de comuniune cu Dumnezeu și între oameni (ucenici) și intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. Procesul de la realizarea Jertfei lui Isus până la intrarea în Împărăția lui Dumnezeu implică o anume dinamică: comunicarea. Oricât de performante ar fi aparatele electronice, sistemele de comunicare avute la dispoziție, ele nu pot fi niciodată elementele înlocuitoare perfecte ale prezenței fizice în context. Surogatele promovate ca variantă a participării prin prezența fizică dăunează grav sănătății spirituale! Noi trebuie să fim acolo! Intrarea în Împărăție nu se va face prin surogate, virtual, ci în mod fizic! Dorința de a fii acolo nu conduce la divizare, ci unitate. Exemplul elementelor cinei poartă în sinea lor simbolic dorința mântuitorului: un singur pahar, o singură pâine, o singură biserică, o singură Împărăție, etc. Important este pentru credincios să fie parte din acel unicat!

Poate că de mult ai sărit peste evenimentul Cinei, menționând mereu același monoton răspuns, pe care îl dai înăbușitor conștiinței care te cheamă să fi părtaș: nu sunt pregătit acum să fac asta, poate altă dată. Va fi oare o altă dată? Și dacă va fi aștepți pe cineva să ia poziție în dreptul problemelor tale, să le rezolve altcineva? Te simți responsabil față de familia ta, de trupul tău, de atribuțiunile serviciului tău. Și bine este că ai acest sentiment. Dar față de sufletul tău te simți responsabil? Nimeni nu te poate înlocui în responsabilitatea asta! Aici nu ai zile libere, nu ai persoane care să te înlocuiască, nu ai variante; ești doar tu responsabil! Ia o decizie pentru tine însuți, dacă de mult nu te-ai împărtășit! Programează întâlnirea pentru împărtășire, notează că biserica va fi la cină, că Domnul va fi acolo, și că următoarea etapă după împărtășirea de acum poate fi cea în noua dimensiune a Împărăției lui Dumnezeu! Nu uita să fi prezent la Cină, gata de împărtășire cu Trupul și Sângele lui Hristos!

« O dimensiune a împlinirii „făgăduinței”.
28 noiembrie – 02 decembrie 2016 Post și rugăciune »