„Să nu preacurvești.” (Exodul 20:14)

Porunca a șaptea este o interdicție a explorării trupului altei persoane, special din punct de vedere sexual. Probabil acoperă toate formele de comportament sexual nepermis, care este foarte bogat în forme, datorită și evoluției imoralității dezvoltată de societatea contemporană. Dumnezeu a creat pe om ca ființă sexuală. Nu este nimic nedemn în a recunoaște acest aspect. Ce este greșit este modul în care se forțează educația în acest scop, promovându-se senzualitate promovată special prin mod de viață, comportament public și îmbrăcăminte, anormalități sexuale și imoralitate, prin educație de extremă și pornografie.

Formele de preacurvie uzuale sunt: adulterul, concubinajul, poligamia, homosexualitatea, incestul, violul, zoofilia, autosatisfacerea, etc. Orice formă de relație sexuală care nu are de-a face cu intimitatea din cadrul familiei, creată după standardul lui Dumnezeu, este preacurvie.Dumnezeu a creat pe Adam și pe Eva ca și familie. În acel cadru chipul lui Dumnezeu a fost desăvârșit. De aici deducem că idealul lui Dumnezeu pentru familie corespunde scopului intenționat de Dumnezeu: „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.” (Geneza 1:28).

Căsătoria după voia Lui Dumnezeu comportă un legământ. „…Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, cu toate că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ!” (Maleahi 2:14). Întâi este un legământ înaintea Lui Dumnezeu, apoi un legământ înaintea statului, și apoi un legământ înaintea bisericii. Forma întreită a legământului definește importanța acestuia. Călcarea legământului subliniază lipsa de respect față de Dumnezeu, familie și semeni. Acest aspect al lipsei de respect poate fi întâlnit și la cupluri care trăiesc împreună, care beneficiază de relații intime, fără să își asume responsabilitatea căsătoriei. Respectul față de partenerul de viață te conduce la oficierea căsătoriei! 

Pavel explică că un bărbat care a avut relații cu mai multe femei nu va putea sta în fruntea Bisericii ca să o reprezinte și să o slujească. „Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții.“ (1 Timotei 3:2). Asta pentru că standardul înalt pentru slujire și conducere cerut de Dumnezeu exclude poligamia, care nu este voia Lui. Ea a fost tolerată din considerente de natură socială și culturală. „Pentru ce dar” I-au zis ei „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire, și s-o lase?” Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început n-a fost așa.” (Matei 19:7-8). Asta înseamnă că cel care slujește public lui Dumnezeu trebuie să fie căsătorit, să nu fi fost provenit dintr-o relație conjugală anterioară, indiferent de natura ei, și să facă dovada unui caracter curat și sfânt. Cu atât mai mult trăirea actuală a unui creștin trebuie să fie sfântă! Asta nu exclude faptul că cei care au trăit în astfel de păcate nu vor putea fi iertați. Ei vor fi iertați și vor putea primii mântuirea cu siguranță, dacă se vor căii de păcatele lor, dar nu vor putea reprezenta biserica în închinarea publică!

„Fugiți de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârșit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuiește împotriva trupului său. Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!” (1 Corinteni 6:18-20). 


«
»

Top