„Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” (Exodul 20:17)

Porunca zecea țintește forma în care un creștin trebuie să dețină controlul asupra minții lui, instinctelor și provocărilor. Există două forme de pofte: cea nevinovată, sănătoasă – pofta de mâncare, setea, dorința de odihnă, intimitatea, etc., și, cea care atunci când este satisfăcută provoacă păcat: îmbuibarea prin alimentație și băutură, ispita sexuală, dorința de a obține cu orice preț lucruri care sunt proprietatea altuia, etc. Diavolul ispitește special în domeniile alimentației, necurăției minții, cugetului și trupului.

Îmbuibarea este abuzul asupra propriei persoane creat prin supraalimentație. Ea poate fi manifestată în mai multe domenii: hrană, consum de alcool, agoniseală excesivă, lenevie, etc. Această formă de tratament a propriei persoane este considerată de către scriptură un lucru rău și este condamnată. „Să spună bătrânilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv.” Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se teamă.” (Deuteronomul 21:20-21). „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.“(Luca 21:34). Este evident că poftele, instinctele naturale necontrolate generează un comportament excentric.

Relațiile intime de natură sexuală trebuie păstrate în termenii lui Dumnezeu, adică în cadrul familiei, unde sunt legitime atât timp cât sunt bazate pe respectul reciproc. „Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.” (1 Corinteni 7:3). „S-au fălit că Sunt înţelepţi, şi au înebunit; … De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; … Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:22,24,26,27,28). Loialitatea față de partenerul din căsătorie trebuie să fie o caracteristică a creștinului, care trebuie regăsită începând de la forma de gândire până la dimensiunea practică. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28).  

Lăcomia este un exces de dorință, lipsă de cumpătare și este mai degrabă un păcat al inimii. Atracția aceasta întâi momește, „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși şi momit” (Iacov 1:14),  apoi înrobește „de tot felul de pofte și plăceri” (Tit 3:3 ), desparte de Hristos (1 Timotei 5:11) și târăște în alte și alte pofte, (1 Petru 1:14) care caracterizează pe cei necredincioși. Ea poate fi manifestată în posesiuni, poziții sociale, influențe sau deținerea controlului asupra unor oameni care au anumite abilități, etc. Biblia condamnă păcatul lăcomiei pentru că ea distruge chiar și biserica. „De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?” (Iacov 4:1). „Lăcomia de avere nici să nu fie pomenită între voi asa cum se cuvine unor sfinţi.” (Efeseni 5:3). Pentru a birui lăcomia oferă minții tale o alternativă: „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:7).  

Fugi de poftele tinereţii” (2 Timotei 2:22). „Păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani.” (Luca 12:15). „Omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia care este o închinare la idoli.” (Coloseni 3:5). „Pentru că „nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este închinător la idoli n-are parte de moștenire în împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:5).


«
»

Top