„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.” (Exodul 20:16)

Această poruncă se referă și la faptul că slujirea noastră poate avea valențe ciudate. Mărturisirea cuvântului lui Dumnezeu poate să fie „strâmbă” și poate devenii dăunătoare celor care ascultă, dacă audiența este văduvită de forma corectă și completă a învățăturii. Pavel spune că „De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 20:26-27). „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți.” (Faptele Apostolilor 10:42).

Uneori se folosește mesajul Scripturii pentru ca să se obțină nivelul de popularitate dorit, în cadrul audienței țintă. Dacă audiența se pretinde a nu fi deranjată de anumite remarci care normal ar fi trebuit făcute, atunci dragostea ar fi un subiect preferat, iar sau dacă audiența nu este una „selectă”, atunci se folosesc subiecte mai tăioase. Evanghelia este completă și principială în forma ei, și nu poate fi selectivă, funcție de contextul geografic, cultural sau istoric. Valorile spirituale despre care trebuie să mărturisim nu pot fi dezmembrate sau ajustate funcție de bunul plac sau interesul personal! Și nici versetele din biblie nu pot fi folosite ca săgeți pentru cei care au devenit neplăcuți. 

În unele situații se folosesc anumite texte sau paragrafe biblice, cu scopul de a se argumenta părerile proprii despre anumit practici. Curentele liberale din creștinism, în mod special, încearcă în mod voluntar argumentarea unor practici, contrare învățăturii Bibliei, cu versete din Scriptură extrase din context. Versetele nu pot fi scoase din context în ideea ca să dea bine. Ele au sens în cadrul în care sunt așezate, iar adevărurile comunicate trebuie asumate dinspre Biblie spre om și nu invers. Dumnezeu modelează omul prin Scriptură, nu omul Scriptura și Divinitatea. Menționez ca exemplu curentul numit evanghelia prosperității, sau acel concept, prin care Lucrarea Duhului Sfânt manifestată sub formă de daruri este ori redusă la timpul bisericii primare, ori, prezentată într-o formă excentrică: căderile pe spate, vindecări care nu pot fi argumentate, proorocii care nu au bază în învățătura biblică, etc. Duhul Sfânt lucrează cu daruri și oameni autorizați în slujbe și astăzi, iar modul de lucru al acestora trebuie să fie potrivit învățăturii Bibliei.

Acceptarea unor forme sociale de viețuire propuse de progresismul contemporan, pot fi periculoase. De asemenea aici încadrăm și favorizarea dezordinii în lucrarea bisericii, care trebuie să fie una bazată pe colaborare atât între slujitorii responsabili ai bisericii cât și între biserici. Începerea unei noi lucrări, expresie super-uzată de nemulțumiți, nu trebuie să fie viziunea unui om sau a unei grupări, care consideră că nu se mai pot închina împreună cu ceilalți, pe considerente personale, sau afirmând că Duhul Sfânt le-ar fi vorbit, ci trebuie să fie o viziune comună primită de la Dumnezeu, la care biserica în întregime să participe. Poziția conducerii bisericii prin care se cere disciplină în slujire nu o contramandează Dumnezeu prin tot felul de mesaje numite profetice, pentru că păstorul, prorocul și membrul bisericii trebuie să fie în legătură strânsă, iar Cel ce dă legătura este chiar Duhul lui Dumnezeu! Din El tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceia ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.” (Efeseni 4:16). „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești, și nu se ține strâns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu.” (Coloseni 2:18).

„Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.” (Evrei 10:23-25).  


«
»

Top