Să facem sărbătoarea frumoasă!

Învierea lui Isus Hristos este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini. Învierea lui Isus este cea mai mare sărbătoare a bisericii. Este sărbătorită în prima duminică de după prima lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian).

Biblia mărturisește despre aspectele învierii, surprinse în diferite momente și pe diferite nivele sociale: soldații (Matei 28:11), preoții și bătrânii evrei (Matei 28:11-13), Maria Magdalena (Ioan 20:11-18; Marcu 16:12-13), femeile mironosițe (Matei 28:9-10; Luca 24:10-11), Simon Petru (Luca 24:34; Cf. 1 Corinteni 25:5), cei doi ucenici în drum spre Emaus (Luca 24:13-35; Marcu 16:12-13), Toma (Ioan 20:26-29), șapte apostoli, în Provincia Galileea, lângă Marea Tiberiadei (Ioan 21:1-14), Apostolilor pe un munte din Galileea (Matei 28:16-20), la cinci sute de frați (I Corinteni 15.6), apostolului Iacov (I Corinteni 15.7), și apostolilor, în ziua înălțării Domnului în Ceruri (Luca 24:44-53; Marcu 16:15-20). Unii critici biblici susțin că unele din aceste paragrafe au fost introduse ulterior în scripturi. Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui Isus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei. Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise. Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele Marcu 16:9-20, prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform căruia Isus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici pe Hristos înviat. Numai versiunea neconformă cu originalul (inautentică) a Evangheliei după Marcu Îl descrie pe Hristos înviat, această descriere fiind rodul fanteziei copiștilor, este părerea lui Garcés. Din punct de vedere psihologic, unii argumentează că relatarea învierii se bazează pe halucinațiile apostolilor produse de intensa lor tristețe datorată pierderii lui Isus.

Însă în sprijinul învierii, pe lângă Biblie, contrazicând teoriile liberale care au o notă de anticreștinism subtil, vădit, avem dovezile istorice. Josephus Flavius  (cca. 37–100 d. Hr.), un evreu și în același timp cetățean roman care a lucrat sub dinastia Flavienilor care a scris Antichități Iudaice, în două volume, conțin un pasaj intitulat „Isus și Pilat”, (volumul 2, pagina 445) în care se descrie moartea și învierea lui Isus Hristos: „în vremea aceea a trăit Isus, un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii poporului nostru, 1-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au prezis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De atunci și până azi dăinuie poporul creștinilor, care își trage numele de la dânsul.” Ca atare rămâne discutabil dacă un izvor istoric independent de Biblie și a cărui autenticitate este azi admisă, confirmă sau nu ideea că Isus a înviat!

Cert este că învierea lui Isus este o bază solidă a existenței bisericii. Biserica există ca o entitate vie datorită vieții celui ce este numit Capul ei. Și aici nu trebuie aduse argumente. Acest lucru funcționează ca o axiomă din matematică. Realitatea vorbește!

Stimați credincioși, pentru că din nou găsim bucuria și resursele pentru viață în acest eveniment măreț al învierii, să lăsăm bucuria să ne inunde! Desigur, dacă dăm valoare surselor de bucurie ea va venii negreșit. Vă propun să priviți la faptul că credința în Cel înviat a străbătut secolele și ajuns până la noi! Vă propun să priviți la frumusețea vieții a celor care într-adevăr l-au găsit pe Înviat! Vă propun să ne facem mai buni! Bunătatea care nu este egoistă ci generoasă ne va face fericiți. Nu vei fi niciodată fericit cu mâna întinsă cerând să primiți! Sentimentul de nemulțumire va copleșii, va aduce frustrări și suferință interioară! Vei fi fericit când vei face parte din ceea ce ai și celui ce nu are, chiar dacă nu ai mult!

Vei fi fericit când sufletul tău va fi descărcat de crucea pe care tu ai luat-o fără să ți-o dea cineva! Uneori sentimentele care le nutrim cresc în noi monștrii cu chipul celor pe care îi considerăm rivali. Ne certăm cu ei în gând, chiar ne luptăm! Ne comportăm funcție de imaginațiile pe care le avem despre ceea ce lor nu le-ar plăcea! Ne omorâm singuri în acest fel! De ziua învierii, te provoc să-ți golești inima! Întinde mâna zâmbitor spre cel cu care nu te împaci, cere-i iertare chiar dacă nu ești vinovat, și bucură-te apoi de sentimentul că în sufletul tău ai biruit răul prin bine! Și de ce nu asemănându-te cu Hristos, care a biruit Moartea cu propria Lui moarte, chiar atunci când toți credeau că s-a terminat. El a ieșit din mormânt triumfător, iar drumul lui care părea blocat de o piatră s-a deschis și a atins splendoarea cerească! Fi liber de sărbătoarea aceasta! Privește spre libertate și spulberă orice obiect care ți se interpune! Fă-ți sărbătoarea frumoasă!

     „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.  În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm că Hristosul înviat din morți, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.” (Romani 6:4-9)

Hristos a Înviat!