Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!

 „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!” (Osea 6:3)

Înainte de cucerirea lui Israel de către asirieni în anul 722 î.Hr, la sfârşitul unei perioade foarte prospere, Osea a slujit ca profet. Istoria vieţii lui este strâns împletită cu profeţia. Căsătoria lui cu o femeie ușoară este o ilustrată a relației dintre Israel și Dumnezeu, unde Gomera, evident, este Israelul. Poporul lui Dumnezeu comite adulter spiritual şi este pedepsit, dar Domnul nu încetează să-L iubească.

Nu este singura dată când Dumnezeu îi cere unui profet printr-o paradigmă a vieții să ilustreze ceva, pe lângă predicare. (Isaia 20:1-6; Ieremia 27:1-7; Ezechiel 4:1-6.) Adulterul lui Gomera îl face pe Osea să simtă trădarea, umilința şi ruşinea. Vecinii şi prietenii lui i-au văzut durerea, dar el le-a transmis, prin cuvânt şi faptă, o solie din partea lui Dumnezeu: Israel, „soţia” lui Dumnezeu, făcea exact ce făcuse Gomera; poporul ales comitea adulter spiritual.

Pentru un bărbat (din vechiul Israel) este foarte greu să-şi ierte soţia necredincioasă şi să o primească înapoi (este o diminuare a statutului de masculinitate), ca să nu mai punem la socoteală trecerea pe numele lui a copiilor altui bărbat. Totuși, Osea ia decizia de a rămâne alături de soţie şi de copii, cu preţul repudierii sociale. Osea îşi (răs)cumpără soţia. Dumnezeu a făcut acelaşi lucru pentru umanitate, numai că preţul pentru răscumpărarea noastră a fost moartea Domnului Isus pe cruce. Imaginea jertfei de la Golgota conduce spre înţelegerea clară a prețului plătit de Dumnezeu ca să ne răscumpere din starea de degradare în care ne-a adus păcatul.

Regatul izraelian este (era) situat într-un climat uscat unde ploile sunt esenţiale pentru desfăşurarea normală a vieţii. Evreii ajunseseră să creadă că binecuvântările, ca de exemplu ploaia dătătoare de viaţă, veneau de la Baal. Ca urmare, ei au construit altare pentru zeii străini şi au început să introducă practici imorale în închinare. Potrivit legilor veterotestamentare, închinarea la idoli era cel mai grav păcat, întru-cât ea neagă poziţia de suveranitate absolută a lui Dumnezeu în relația dintre El și poporul în ansamblu, şi de asemenea în viaţa fiecărui individ în parte. Plata tributului cerut de Asiria determina clasele înstărite să exploateze pe ţărani. Mulţi săvârşeau fraude şi înşelăciuni (Osea 12:7,8). Astfel, tulburările politice şi sociale au luat locul păcii şi al prosperităţii de odinioară. Ţara se afla la un pas de haosul total. O formă asemănătoare a unei relații știrbite o întâlnim în societatea contemporană. Redimensionarea standardelor în închinarea comunitară și individuală conduce la extremități vizibile care remodelează valori. Familia remodelată după pofte generate de minți bolnave, închinarea cu iz ecumenic în care „strecurarea” păgânismului este favorizată, idolatrizarea unor persoane din sport, cinematografie, etc., sau chiar din domeniul slujirii bisericii, etc. este o dovadă de netăgăduit că oamenii cred despre ei că s-au „înțelepțit” dar au o cunoaștere tot mai vagă despre și a Lui Dumnezeu, care este sursa înțelepciunii.

Numele Osea în ebraică înseamnă „Domnul mântuieşte”. El este înrudit cu numele Iosua, Isaia şi Isus. Chemarea profetului este ca oamenii să înlăture apostazia din viaţa lor şi să caute adăpost în Domnul. El expune mesajul cu două alternative: (1) scopul judecăţii divine este acela de a le aminti păcătoşilor că viaţa şi puterea lor veneau numai de la Domnul, la care trebuiau să se întoarcă, și (2)  tema pocăinţei şi a iertării divine. Poporul pierea în păcat „din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6).

Oamenii pot să-L cunoască personal pe Domnul prin credinţă şi ascultare. Viaţa creştinului înseamnă în primul rând o relaţie cu Dumnezeul cel viu. Cunoaşterea aceasta poate fi aprofundată și progresivă. Când nu există o cunoaștere a lui Dumnezeu nu se poate vorbii despre o relaționare cu divinitatea (este impropriu să vorbim despre o relație dintre imaginar: concept despre ceva sau cineva și real: persoane cu trăsături tipice) și nici despre o practică în dimensiunea voii divine, chiar dacă aparent moralitatea poate devenii un surogat al pocăinței. Pocăința este baza de pe care se poate construii o nouă dimensiune a vieții cu efecte în domeniile zilnic tangibile ale omului: relațiile sociale, forma de raport la venituri, dimensiunea credinței și practicii în închinare, etc. Când aceste lucruri au la bază „să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!” rezultatul este evident: „El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!”

Dorim celor ce vor intra în contact cu noi prin intermediul transmisiilor on-line și a webb-ului, cititorilor articolelor scrise de noi, o primăvară îmbibată în binecuvântările lui Dumnezeu și sănătate din abundență, multă prosperitate în toate domeniile vieții, și mai presus de toate acestea un timp binecuvântat în dimensiunea voii lui Dumnezeu! Să mustiți a pocăință, și să cunoașteți progresia în cunoașterea lui Dumnezeu, ca să vină de la Domnul „ploaia de primăvară” pentru voi și noi!

«
»