„Răscumpăraţi vremea, căci zilele Sunt rele!” (Efeseni 5:16)

Contextul secular dezvoltă o gamă întreagă de valori și concepte, etalate pe paleta de prezentare în tonul valorilor postmoderne în culori „curcubeice”, care cu multă ușurință, puse în vitrina contemporaneități modelează sistemele de gândire a multor oameni. Unele, fără înțeles, devin idealuri, făcând din oamenii simplii, care știau să definească altădată cine sunt, adevărați cobai sau sclavii ai unor stăpâni ascunși în spatele unor interese, care să recunoaștem, pot fii de-a dreptul meschine. În spiritul unei schimbări continue, cu iz de modernism acut, în ideea că fiecare poate să gândească liber, fără bariere legate de moșteniri cu nuanță morală, fiecare om este provocat să accepte! Să accepte să treacă peste baze care au ținut până acum umanitatea în limitele decenței. Să accepte orice sistem de gândire raportat la religie, politică, filozofie de viață, etc. care aduce o redefinire a ceva ce acum se pare a fi învechit. Acceptarea oricăror aspecte neverificate în primul rând de istorie ca fiind benefice și evolutive, este lina de start a unei alunecări. Alunecarea este pierderea de nivel!

În mintea unora Dumnezeu are o valoare variabilă, și dacă este așa, toate sunt un mecanism evolutiv. Cu multă ușurință, oricine poate să cadă pradă provocării. Mai ales dacă scopul unei idei promovate este prezentat suculent. Acest lucru poate afecta negativ rezultatul căutării mântuirii. De fapt acesta este scopul real pe care religia al trebuii să-l trateze: problema sufletului. Un suflet tratat corect într-o viață definită poate să devină fericit într-o viață infinită. Punctul de demarcație dintre valoarea finită și infinită fiind moartea fizică.

Dar noi știm un lucru, care este clar și definit prin cuvântul profetic veterotestamentar: „Căci Eu Sunt Domnul, Eu nu Mă schimb;”(Maleahi 3:6). Afirmația poate avea valențe temporale a unui prezent evreiesc devenit deja trecut. Dar, Dumnezeu nu a oprit timpul și nici conceptul acesta atunci, transformându-l într-o continuitate absolută, întărind prin Iacov: „…Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov 1:17)

Valoarea cea mai de preț, bază a tot ceea ce face Dumnezeul neschimbat este sentimentul specific pe care Îl dezvoltă pentru om. Uneori în înțelegerea noastră acest sentiment capătă anumite forme. Doar Dumnezeu îl poate definii. Este unul de bază, practic, și proaspăt, chiar dacă a fost exprimat încă din Eden, când omul a pierdut acele valențe ale fericirii, încercând surogate: frunze așezate sub forme de șorțuri, umbrele copacilor în locul strălucirii Feței divine, cuvântarea șireată împachetată în reclame care provoacă confortul imediat și la îndemână. Puterea dorinței de a fii cu omul ascuns în lumea lui, alunecat de pe nivel, străbate orice formă de scut: „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”(Geneza 3:9)

      „Unde eşti?”este o expresie cu caracterul unui prezent continuu, o expresie fierbinte, născută în cuptorul unei inimii arzând. Este întrebarea care poate v-a definii poziția unde am putea să ne aflăm. Poate o poartă spre un dialog deschis dintre creat și Creator. Sau poate ceasul deșteptător al unui suflet, alunecat deja prin desișul secular înfiorător, în care mulți se ascund. Adresarea nu este pentru o terță persoană! Nu este o strigare a două persoane care o caută pe o a treia. Este doar un căutător: Dumnezeu. Cine ar putea fi căutatul?

Te așteptăm luna aceasta, să fii împreună cu noi, la slujbele de închinare ale bisericii Betel, Dublin. Inevitabil, în fața unei valori absolute nevariabile, ca acea care Îl caracterizează pe Dumnezeu, omul va realiza de fapt unde este. Conștiența pozițională este vitală.

Evenimentele toamnei în biserica Betel:

Vă așteptăm!

«
»