Postești sau nu postești?

Vestiţi un post, chemați o adunare de sărbătoare; strângeți pe bătrâni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigați către Domnul.” (Ioel 1:14).

Sensul expresiei care se referă la post, translatată din limba ebraică, înseamnă a face sufletul să sufere, prin smerenie. „Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriți sufletele. Aceasta să fie o lege veşnică.” (Leviticul 16:31). Postul este un efect al voinței omului de a intra înaintea Domnului. Această disciplină a practicat-o și biserica primară. „Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” (Faptele Apostolilor 13:2). „Au rânduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.” (Faptele Apostolilor 14:23). Postul nu este benefic pentru Dumnezeu, ci doar oamenilor.

Un capitol important al efectului postului este disciplinarea personală. Abstinența se poate aplica în mai multe domenii. „Ci, în toate privințele, arătăm că suntem niște vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temnițe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi;” (2 Corinteni 6:4-5).Cel care postește poate să și rabde, își poate organiza tendințele și poftele, realizează biruință asupra patimilor, poate să slujească liber, etc. Cel care postește nu doar se abține de la hrană, ci are această atitudine datorită faptului că realizează starea și necesitatea în care se află spiritual. Fiecare creștin este implicat într-un proces de sfințire, care își va atinge nivelul optim când vom ajunge în prezența Domnului. Deci fiecare creștin, este chemat la post. Nu răbda doar foame, ci postește!

Când Ahab a complotat împotriva lui Nabot, poftindu-i via, Ilie Tișbitul la abordat transmițându-i mesajul profetic, ca o sentință vis-a-vis de răutatea lui. Cu toate că Biblia îl descrie pe Ahab ca fiind cel care a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, „după ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup, şi a postit: se culca cu sacul acesta, şi mergea încet. Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieții lui; ci în timpul vieții fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!” (1 Împărați 21:27-29). Când ne smerim sufletele prin post înaintea Domnului căindu-ne,  Dumnezeu va ține cont de dorința noastră de reabilitare și ne va ajuta să scăpăm din situație. Dacă ai practici în viață de care vrei să scapi, în primul rând mărturisește-le înaintea Domnului să fi iertat, iar apoi începe să postești și să te rogi pentru obținerea capacității de autodisciplinare, să nu ajungi din nou rob a lor. Dumnezeu va conlucra cu tine!

Postul nu este acea activitate spirituală pe care să o fluturi înaintea oamenilor așteptând calificative. „Când postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când postești, unge-ţi capul, şi spală-ţi fața, ca să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:16-18).  Dacă cineva are un secret al biruințelor spirituale, acela trebuie să fie zilele de post. Învață să ai secrete între tine și Dumnezeu!

 „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, și nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit „Dregător de spărturi” „Cel ce drege drumurile, și face țara cu putință de locuit.” (Isaia 58:6-12).


«
»

Top