„Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.” (Exodul 20:7)  

Această poruncă se referă la modul în care ne raportăm în vorbirea noastră, si la modul în care administrăm exprimarea verbală special în raport cu Numele lui Dumnezeu. Cele mai multe şi cele mai dese păcate pe care le fac oamenii sunt prin vorbire. YHWH este numele propriu al lui Dumnezeu, este scris în Biblia Ebraică cu patru consoane și este cunoscut ca, „Tetragrama”, care înseamnă „El face să devină”. Până la distrugerea primului Templu, în anul 586 î.e.n., acest nume a fost pronunțat cu regularitate cu vocalele sale corecte, după cum rezultă și din Scrierile din Lachis, scrise la scurtă vreme după aceea.

Numele lui Dumnezeu este tratat în Scriptură cu o deosebită atenție. „Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veșnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.” (Exodul 3:15). „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalță mai presus de ceruri.” (Psalmi 8:1). „Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” (Romani 10:13). „Iată, deci, cum trebuie să vă rugați: „Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău;” (Matei 6:9).  

Nu trebuie cinstit neapărat cuvântul care desemnează Numele divinității, deși și acest lucru are importanța lui. Atitudinea pe care o avem față de Dumnezeu, bazată pe seriozitate, sfială, evlavie, respect, reverență, cinste, frică, emoție, trebuie să stea la baza exprimării noastre. Când ceea ce comunicăm devine o luare în derâdere a lui Dumnezeu, este luare în deșert a Numelui Domnului. A cinsti Numele Lui Dumnezeu, înseamnă a cinsti persoana Lui Dumnezeu. Călcarea legămintelor făcute în Numele Domnului (de exemplu cel făcut la botezul în apă), folosirea Numelui Domnului pentru a atrage atenția, slujirea superficială, asocierea lui Dumnezeu cu acțiunile ciudate, învinovățirea lui Dumnezeu pe baza eșecurilor noastre, glumele la adresa lui Dumnezeu, injuriile și blasfemiile, magia în care este întrebuințat Numele Domnului, este o luare în deșert a Numelui lui Dumnezeu.

Expresia a lua în deșert înseamnă a golii de conținut. Dumnezeu este plin de slavă și măreție, caracterizat de atribute specifice: Suveran, Atotputernic, Omniprezent, Omniscient, Drept, etc. Orice exprimare prin care construim o imagine greșită despre Dumnezeu prin care existența Lui pe acest nivel este diminuată, adusă la nivel de obișnuit sau ridicol, este „deșertarea” personalității divine, socotită ca fiind cel puțin de aceiași manieră ca și profanarea.

Numele lui Dumnezeu este vrednic de laudă. „Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!” (Psalmi 34:3). „Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.“ (Evrei 13:15). Numele Lui este ca o cupolă protectivă pentru cei care se adăpostesc în El, atât în vremea de acum cât și cea viitoare. „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost.” (Proverbe 18:10). Numele lui Dumnezeu este putere și autoritate. „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16:17-18). Cuvintele noastre ca slujitori ai Lui trebuie să fie pe măsura asocierii. „Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El, şi pe Numele Lui să juri. El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave pe care ţi le-au văzut ochii.” (Deuteronomul 10:20-21).  

„Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac!” (Psalmi 113:2)

« Porunca a doua: să păstrezi curată închinarea!
Porunca a IV-a: Să ai o zi pentru odihnă și sufletul tău săptămânal! »