Pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire!

Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, săaveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi închip desăvârşit într-un gând şi o simţire. (1 Corinteni 1:10)  

Există atât de multe țeluri în viață care se clădesc, uneori pe ambiții, alteori pe scopuri inutile. Orgoliile țin uneori loc de baze ale construirii, iar elementele construcției și obiectivele sunt uneori mediocre, bazate pe populism sau concurență. Dimensiunea elementului final precum și rezistența este dată de calitatea lucrărilor și materialelor de construcție. Fiecare om, indiferent de locul pe care îl ocupă în economia societății actuale, fie organizații, biserică sau cont propriu, construiește. Scopul este întotdeauna
existent. Uneori lucrările sunt dezordonate, lipsite de continuitate pentru că scopul în sine este ascuns sau variabil. Însă cel mai dătător de speranțe lucru pentru o astfel de acțiune este să fie un scop declarat în jurul căruia să se cheltuiască resurse și energie. Cel mai nobil scop al credinciosului creștin este să își clădească scopul vieții în dimensiunea chemării experimentate: să fie mântuit. Deși acest lucru începe cu pocăința și nașterea din nou, într-o dimensiune a normalității vieții, relația cu biserica, Trupul lui Hristos este un imperativ și o continuitate.

Realizarea unității cu și în cadrul bisericii este ca o formulă matematică: în baza chemării tuturor celor ce compun biserica și în baza existenței ei, adică Numele lui Isus Hristos. Biserica nu trebuie construită în jurul unor concepte de natură umană. Nu trebuie orientată în scopul promovării unor elemente care pot fi perisabile: învățături (fundamentate chiar și în moralitate, care pot fi relative, privind aspectul evoluției societății seculare), persoane, activități, etc. Dacă biserica este a lui Hristos, toată atenția în și din cadrul bisericii trebuie îndreptată spre El! Învățătura, exprimarea, imaginea slujirii trebuie să fie hristocentrică.

Este foarte simplu de spus asta și uneori devine plictisitor să se vorbească despre aspectul unitarian în Hristos. Însă când dimensiunea exprimării trece de bariera vorbelor, și devine o practică, atunci dintr-o dată apare frumusețea și animozitatea care provoacă: adică țelul de a fi în același ton cu cel cu care te numești frate și compui aceiași ființă metaforizată de apostolul Pavel în „trup” (1 Corinteni 12:13), sau de Ioan în „mireasă” a lui Hristos (Apocalipsa 21:2,9). Un trup normal are doar o gură, adică un singur mod de exprimare, are un cap care reprezintă o singură bază de informații care se transmit înspre ființă, este unitară în acțiuni, ca un trup activ, cu forme de lucru conștiente sau reacții asemănătoare cu cele de natură subconștientă, adică în baza naturii și construcției sau a caracterului. Adică vorbirea, practica, forma de gândire și împlinirea din interior sau satisfacția la nivel de cuget trebuie să fie o valoare asimilată asemănător la toți membrii componenți chiar dacă inevitabil apare diversitatea.

Să notăm un aspect al unității valorificat prin același mod de exprimare verbală. Gura vorbește din prisosul inimii, spune Domnul Hristos (Matei 12:34). Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi și se ruga, înconjurat de multe cărți. Un șoricel a ieșit dintr-o gaură, s-a apropiat de el și a început să-i ronțăie talpa încălțămintei. Omul a făcut ochii mari și a strigat furios la șoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns șoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poți să vorbești frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns șoricelul, dacă nu știi să vorbești frumos cu un șoricel neputincios?
Așadar, dacă vrem să avem un mod de a ne exprima în baza valorii care unește, adică în Numele lui Isus Hristos, să fim atenți cum vorbim cu șoriceii, iar dacă nu avem șoricei prin preajmă, să fim atenți cum vorbim cu semenii!

Doamne ajută-ne să vorbim frumos!