Parfum de pocăit

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării.” (2 Corinteni 2:14-15).

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au folosit uleiuri, prafuri minerale, extracte vegetale și animale cu scopul de a produce igiena, înfrumusețarea și aromatizarea personală. Scriptura vorbește despre vase de alabastru cu mir mirositor (Luca 7:37), cutii cu mirosuri (Isaia 3:20), corn de animal sau fildeș cu untdelemn (1 Samuel 16:1), etc. În perioada scrierii Bibliei ungerea trupului uman cu ulei era o practică necesară datorită arsurilor produse de căldura solară dar și întreținerii pielii pentru a căpăta un aspect plăcut. Atunci când David a terminat perioada de jale cauzată de îmbolnăvirea copilului lui Batșeba, „s-a sculat de la pământ; s-a spălat, s-a uns, şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului, şi s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce, şi a mâncat.” (2 Samuel 12:20).  

Tehnicile folosite pentru obținerea parfumurilor erau înrudite cu gătitul. Procesul de extragere a aromelor din plante se făcea prin cel puțin două procedee speciale: cufundarea platelor aromate în grăsimi animale sau vegetale, calde sau reci, funcție de procedeu și dorință, sau prin presare. Dumnezeu a cerut lui Moise să facă un mir special „pentru ungerea Sfântă, o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea Sfântă. Cu el să ungi Cortul Întâlnirii şi chivotul mărturiei, masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămâierii, altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui. Să sfinţeşti aceste lucruri şi ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele va fi sfinţit. Să ungi, de asemenea, pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, ca să fie în slujba Mea ca preoţi. Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: „Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea Sfântă, printre urmaşii voştri. Să nu se ungă cu el trupul nici unui om şi să nu faceţi un alt untdelemn la fel ca el, după aceeaşi întocmire; el este Sfânt, şi voi să-l priviţi ca Sfânt. Oricine va face un untdelemn la fel ca el sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.” (Exodul 30:25-33). Dumnezeu vrea ca mireasma reprezentanților lui în lume să fie unică și originală!

Există o asemănare paradigmatică a înmiresmării bisericii, care capătă miros plăcut atunci când „Parfumierul” cufundă în persoane sau pe persoanele componente ale biserici în arome cerești. Diferențele dintre creștini și lumea seculară trebuie să fie evidente. „Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric” ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” (2 Corinteni 4:6-7). Aroma parfumului de creștin trebuie să aibă întotdeauna gustul lui Hristos. Lumina cunoștinței slavei lui Hristos este cel mai de efect parfum. Este marcă unică cerească. Ea vine în persoana lui Hristos care locuiește în noi, iar slava Lui Dumnezeu trebuie să strălucească pe fața lui Hristos care locuiește în noi, niște vase de lut. Chiar și în încercări, la presare, mireasma lui Hristos trebuie să țâșnească din noi!

Un ingredient special care trebuie pus în compoziția miresmei este lauda. Aceasta nu este o activitate redusă la o slujbă a bisericii, ci un mod de viață! Fiecare clipă a vieții trebuie înmiresmată cu laudă la adresa lui Dumnezeu. Vom triumfa în fața problemelor vieții în măsura în care recunoaștem ce este Dumnezeu pentru noi și îl lăudăm. „Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.” (Psalmi 18:3). Nu neapărat decibelii din voce trebuie să fie evidenți, cu toate că și asta contează uneori, ci măsura în care impactăm cu strigătul faptelor și comportamentului nostru societatea. Mulțumirea este un alt ingredient care nu trebuie să lipsească din parfumul nostru. „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Modul în care tratezi relațiile cu semenii, munca, familia, slujirea, starea de sănătate, etc., vorbesc despre mulțumirea ta. Nu trebuie neapărat să folosești cuvinte! Faptele tale vorbesc!

Mireasma răspândită poate conduce pe cei din jur la viață, dacă într-adevăr este mireasma vieții cu Hristos. Dar în același timp poate conduce la moarte, dacă cel care răspândește mirosul este deja în putrefacție spirituală. „Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Veghează, şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, deci, cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.” (Apocalipsa 3:1-3).  

Tu miroși ca un pocăit, ai aromă de cer și răspândești mireasma Hristos?


«
»

Top