Porunca a noua țintește direct vorbirea de rău, prin care unei persoane i se poate fura numele care-i reprezintă reputația, poziția, slujba, familia, prietenii, etc.. Vorbirea de rău este o formă rafinată de a nedreptății pe cineva şi de a-l fura, fie de relațiile lui, pentru că poate aduce dezbinare între prieteni, fie de familia lui pentru că poate aduce dezbinare între soț şi soție, printr-o vorbă rea, chiar adevărată sau de cele mai multe ori falsă. Unul din numele pe care le are Diavolul este Beelzebul, semnificația acestui cuvânt este „domnul muștelor”. În antichitate oamenii au numit pe diavol așa considerând că el este cel care conduce muștele. Muștele caută să se așeze pe gunoaie, şi în zborul lor mută microbi de colo colo. „Muștele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puțină nebunie biruie înțelepciunea şi slava.” (Eclesiastul 10:1).  Aşa face şi cel care vorbeşte de rău; mută gunoaie dintr-un loc în altul prin vorbirea de rău, care este în esență minciună.

„Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu Sunt Domnul.” (Leviticul 19:16).  Calomnia, bârfa, vorbirea de rău este o formă rațională de hoție prin care hoțul deposedează victima de ceea ce are mai nobil și anume reputația, prestigiul și bunul nume, pe care acesta din urmă cu multă muncă și mult greu a reușit să îl construiască. În câteva minute un bârfitor distruge o reputație care s-a construit în ani de zile. De cele mai multe ori bârfa începe cu: îți spun ceva dar te rog să nu mă spui la nimeni, ține doar pentru tine, etc., Flatarea este o tehnică fină de bârfă. Aceasta presupune a lăuda, a aprecia, a măguli pe cineva pe față cu scop denigrator ascuns. De asemenea negativismul, care este motivat de invidie face parte tot din acest capitol. Cel dominat de negativism nu găsește în ținta lui nimic bun. Decât să spună ceva pozitiv mai bine își mușcă limba. Aceste moduri de a vorbi sunt întâlnite special în lumea politică. Din păcate se dezvoltă și printre creștini, numite sarcastic politică bisericească.

Cuvântul Domnului este categoric împotriva acestor moduri de a vorbi. „Să nu răspândești zvonuri neadevărate. Să nu te unești cu cel rău ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.” (Exodul 23:1). „…cine răspândește bârfelile este un nebun.” (Proverbe 10:18). Pavel asociază bârfitorii cu urâtorii de Dumnezeu, (Romani 1:30), arătând cum sunt trăsăturile lor de caracter. În Tit 3:1-2 spune: „Adu-le aminte să fie supuși stăpânirilor și dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blândețe față de toți oamenii.” Bârfa este o faptă a firii pământești, un păcat grav de vorbire. „Moartea şi viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește, îi va mânca roadele.” (Proverbe 18:21).  

Vă îndemn dragilor, opriți vorbirea de rău! Dacă nu putem spune cuiva un lucru în față, care să-l ajute să își schimbe viața, să nu-l vorbim pe la spate! Nu vă lăsați influențați de oamenii care vorbesc de rău pe alții și nu-i ascultați! Un om înțelept nu bârfește! Înțeleptul întotdeauna încurajează și își rezolvă problemele în mod onest. „Curvia sau orice altfel de necurăție sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulțumire. Căci știți bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos şi a lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:3).

„Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.”  (Efeseni 4:31).  

« Respectă proprietatea și zeciuiala! „Să nu furi.” (Exodul 20:15).
„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.” (Exodul 20:16) »