Nașterea lui Isus

„Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi: Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel…” (Numeri 24:16-17).

„În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

 Iosif s-a suit și el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa și din seminția lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Și a născut pe Fiul ei cel întâi-născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

 În ținutul acela erau niște păstori, care stăteau afară în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”

 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem, și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă, și au găsit pe Maria, pe Iosif, și pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toți cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.

 Maria păstra toate cuvintele acelea, și se gândea la ele în inima ei. Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, și care erau întocmai cum li se spusese.” (Luca 2:1-20).

Iată vestea cea mare care mișcă în această zi pe creștini și care, prin intermediul lor este adresată omenirii întregi. Nașterea lui Isus este învăluită de o simplitate admirabilă: Domnul vine fără răsunet, într-o formă de umilință greu de acceptat, necunoscut de toți, pe pământ. Numai Maria şi Iosif participă la această aventură divină. Apoi păstorii, cărora îngerii le aduc vestea, și, mai târziu, acei înțelepți din Orient. Și astfel s-a săvârșit evenimentul transcendent care unește cerul cu pământul, și pe Dumnezeu cu omul. Dumnezeu este în mijlocul nostru. În mintea noastră se reîntorc faptele și împrejurările care alcătuiesc cadrul nașterii Fiului lui Dumnezeu, și privirea noastră se oprește asupra grotei din Betleem. Din leagănul din Betleem Isus îmi zice mie și ție că vrea să ne mântuiască. Ne cheamă la o viată creștină fără compromisuri, la o viață de dăruire, de muncă, de bucurie, de sfințire. Acesta este adevărul care liniștește viața noastră. Orice Crăciun trebuie să fie pentru noi o întâlnire nouă şi deosebită cu Dumnezeu, astfel încât lumina Sa și Harul Său să intre până în adâncul sufletului nostru.

„Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele „Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” (Matei 1:22).  

Sărbători cu împliniri pe măsura Sărbătoritului!


«
»

Top