Pentru a descoperii existența divinității, conceptul cauzalității este un mijloc fundamental. Orice lucru care există, are un început și în același timp are un constructor. Nimeni nu poate să spună că bicicleta pe care merge a apărut la întâmplare în fața casei lui, iar drumul care duce la magazin a fost rezultatul unei întâmplări, inclusiv raftul pe care sunt așezate provocator alimentele care așteaptă pentru a fi cumpărate. Tot așa natura, nu este rezultatul hazardului. Și nici structura universului, sau a oricărei ființe sau plante care respectă cu regularitate legile de existență, neîntocmite de oameni. Ba mai mult omul își ghidează activitatea după regulile descoperite. „Poți să înnozi tu legăturile Găinușei sau să dezlegi frânghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, și tu cârmuiești Ursa-Mare mare cu puii ei? Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ? Îți înalți tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?” (Iov 38:31-34). Acest fapt certifică că există un creator cu un plan bine definit, superior potențialului uman, care demonstrează că poate deține controlul. Acesta este Dumnezeu!
În univers, cercetătorii au identificat multe constante, care dacă ar fi modificate ar aduce sfârșitul. Oxigenul din atmosfera Terrei reprezintă 21%. Dacă ar crește cu 4% incendiile ar deveni necontrolate și ar distruge pământul, iar dacă ar scădea cu 9%, oamenii nu ar putea supraviețui. În celula de ADN care este unitatea de bază structurală, funcțională și genetică a tuturor organismelor vii, găsim blocul de informații și codul vieții. În dimensiunea ei tipică de 10 micrometri, cu masa de 1 nanogram, este cea mai completă memorie descoperită vreodată. Culoarea părului, a ochilor, înălțimea, amprentele de la degete, etc, sunt toate scrise aici, și nu numai, sunt controlate de aici. Să fie oare întâmplare ca fiecare specie să aibă tipologia ei de celulă de ADN sau mai mult fiecare individ să aibă un astfel de cod unic? „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmi 139:16).
Un alt element de remarcat este simțul moral. Fiecare individ are în propria persoană un instinct, care se declanșează la momentul când se face o faptă, pe care noi îl numim conștiință. „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” (Romani 1:19). Acest factor intern cataloghează fără informații primite din exterior dacă o faptă este bună sau rea. Pe baza acestei practici se construiește moralitatea. „Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.” (Isaia 26:9). Cu cât conștiința este lăsată să se dezvolte mai mult, cu atât mai mult moralitatea este mai de calitate. Dacă conștiința este modelată de informații și factori externi, ea poate devenii inactivă, sau poate avea o formă de activitate modelată funcție de context. „Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.” (Romani 1:18). Dar indiferent de calitatea moralității, ea există, se cultivă, și asta spune fără cuvinte că există ceva superior, la care fiecare se raportează, fie că recunoaște sau nu. Sentimentul de mulțumire este reperul dorit. Decalogul este etalonul liniști.
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mânilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui. Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului Sunt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.” (Psalmi 19:1-8).
« „Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” (Exodul 20:17)
Cum arată Dumnezeu? »