„Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu…” (2 Corinteni 8:1).   

Termenul Har are o conotație cu totul specială. Încă din perioada Vechiului Testament găsim în Scriptură referiri la har, prin asocieri cu dragoste statornică, loialitate, credincioșie, îndurare, și se referă la o relație dintre Dumnezeu și om. „Veniți, să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.” (Osea 6:1). Desigur cel mai corect mod de a înțelege acest termen este să-l privim din perspectiva relației unui superior, uman sau divin, care se manifestă plin de compasiune, oferind o favoare nemeritată unei persoane inferioare. „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Când vorbim despre acest tip de relație, este evident că nimeni nu se poate ridica la nivelul la care poate face o favoare lui Dumnezeu, ci doar Dumnezeu poate face favoruri omului. Mulțumește Domnului pentru Harul Său!

În perioada Noului Testament termenul har pe lângă sensul preluat din Vechiul Testament, poartă încărcătura de putere divină care nu numai că oferă favoruri nemeritate dar și îl înzestrează pe credincios pentru a trăii o viață de biruință spirituală. Această formă de manifestare a harului implică dinamism în viața de credință. „Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.” (Faptele Apostolilor 4:33). Curajul și mărturia eficace a devenit caracteristica fundamentală a apostolilor care sau expus public ori de câte ori au avut posibilitatea promovând nemărginita putere a harului divin. După moartea lui Stefan, răspândirea credincioșilor prigoniți de la Ierusalim în ținuturile dimprejur, a adus oportunitatea ca neamurile să beneficieze și ele de acest favor special. „Printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit și Grecilor, și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul.” (Faptele Apostolilor 11:20-21). Cuvântul har este încadrat în scrierile epistolare chiar și în formulele de salut, făcând referire sau fiind asociat cu convenționalul salut evreiesc „Pace”, care de fapt întărește modul în care Dumnezeu tratează pe credincioși. Tratează pe semenii tăi special, chiar și prin salut, proclamând în acest mod pacea și Harul Domnului Isus peste ei!

Credința în Dumnezeu este răspunsul omului la harul divin. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, şi ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, așteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:11-13). Poziția credinciosului în har conturează două aspecte: (1) Dumnezeu este complet liber când acordă o favoare și modul în care o poate face și (2) din punct de vede al independenței și auto-îndreptățirii umane omul este limitat. „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veșnicii.” (2 Timotei 1:9). „Fugi de poftele tinereții, și urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare, căci știi că dau naștere la certuri.” (2 Timotei 2:22). Fă pentru tine ca Harul lui Dumnezeu să fie mediul în care trăiești, chiar dacă trebuie să suferi pentru aceasta. „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El.” (Filipeni 1:29).  

„Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie.” (Apocalipsa 1:4). „Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.” (2 Corinteni 13:14).

« Cum ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune?
Atitudini în biserică! »