Frumusețea și profunzimea respectului.

Societatea seculară se grăbește să promoveze un concept nenatural despre respect. Liberalismul evoluează accelerat, iar cei fără experiența vieții sunt aduși pe o platformă conflictuală, în care sub eticheta tradiționalului sau a progresiei umanismului sunt angrenați într-o dispută imaginară în urma căreia pur și simplu li se năruie identitatea și rămân dezorientați. Într-un astfel de context este promovată ideea că trebuie să fie oarecum diferiți, iar mai apoi foarte simplu li se prezintă trendul care ar fi în top la momentul respectiv. Domeniile în care pot să fie vizibili sunt în special cele care scot persoana în lumina reflectoarelor seculare. Este ușor mai apoi să îmbraci pe cineva într-un anume fel, să-l faci să vorbească și să trăiască după anumite standarde, chiar să-l faci un pilon al promovării. O astfel de activitate se numește manipulare! Din păcate ea capătă dimensiuni atât legale cât și universale. Minoritățile au ajuns să dea tonul comportamental al majorității, sub pretextul că vor respect. Dragii mei, asta este o formă dictatorială modernă, în care majoritatea este condamnată la tăcere și accepțiune de minoritățile sonore. Cine are o părere oarecum diferită, e considerat extremist, și trebuie redus la tăcere.

Scriptura ne învață în primul rând că fiecare trebuie să se respecte pe sine. „Tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă. Și dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.” (Tit 2:1,7,8). Asta înseamnă o pregătire și o întreținere continuă, pentru a fi plăcut în relații, aspect și scopul existenței noastre, ca ființe raționale. În măsura în care ne străduim să ne definim practic, atât menirea cât și ființa, în termenii lui Dumnezeu, vom contura respect. Pentru asta trebuie să existe o relație între ceea ce suntem și ceea ce afișăm. Când nu există o corelare pe această linie devenim clovni într-o societate căruia îi place spectacolul și apoi își taxează actorii. Dacă ești într-adevăr copilul lui Dumnezeu, respectă asta în tot ce faci! Dacă ai îndoieli în această privință, caută să te identifici înainte de a continua orice ai face.

Dimensiunea respectului este evidentă și din perspectiva credinței. Orice om, fie creștin, ateu, sau altă formă de religie recunoaște existența a ceva superior umanului. Definesc această entitate ca fiind Dumnezeu, care Sa revelat într-o formă suficientă și neschimbătoare pentru umanitate. Și dacă El este superiorul și a afirmat despre Sine că „Eu Sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6), atunci este lipsă de respect ca eu Să-l modelez pe Dumnezeu în termenii schimbărilor seculare, sau dintr-o perspectivă a valorilor îmbrățișate de om. Dacă vrei să placi Domnului și respecți într-adevăr pe Dumnezeu ca suveran, atunci schimbă-te tu în forma cerută nu reduce pe Dumnezeu la forma concepută de tine! „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8).  

Respectă-ți semenii! „Să ne cinstim unii pe alții pentru a învăța să-L cinstim pe Dumnezeu.” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Isus a spus: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:37-38). „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă: ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” (Efeseni 6:2-3). „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;” (Efeseni 5:28-29). Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!” (1 Petru 2:17).  

Respectă generația în care ești și cea viitoare, lăsând în urma ta o linie frumoasă a vieții de credință. „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea Sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58:13-14). „A transmite celorlalți rodul contemplației este un lucru mai măreț decât contemplația însăși.” (Toma d ꞋAquino).

„Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!” (Tit 3:8).  


«
»

Top