Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” Faptele Apostolilor 1:8  

            Rusaliile reprezintă una dintre marile sărbători creștine, care are menirea de a actualiza pogorârea Duhului Sfânt asupra apostolilor lui Isus. La fel ca Paștele, de care este legată, sărbătoarea Rusaliilor nu are o dată fixă, ci este prăznuită în fiecare an, duminica, la 50 de zile după Înviere, de aceea, ea mai este cunoscută și sub denumirea de „Cincizecime”. Potrivit scrierilor Noului Testament (Faptele Apostolilor 2:1-11) acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiești (Șavuot). În Vechiul Testament, Rusaliile au fost la început o sărbătoare agricolă de bucurie a evreilor, în care se oferă pârgă din roadele pământului ca jertfă lui Dumnezeu, marcând sfârșitul seceratului orzului și începerea seceratului grâului, numită și „Sărbătoarea săptămânilor”. „În ziua celor dintâi roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare, la sărbătoarea încheierii săptămânilor (Cincizecimea), să aveţi o adunare Sfântă; să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.” (Numeri 28:26)  

În vremea Imperiului Roman, Rusaliile era o sărbătoare prin care se comemorau morții. Se numea „sărbătoarea trandafirilor” și numele ei era „Rosalia”, de unde se crede că a rămas și numele actual de „Rusalii”. Semnificația sărbătorii păgâne s-a suprapus apoi, în timp, cu cea creștină, aceasta din urmă devenind mai puternică, dar păstrând denumirea ei inițială.

Potrivit tradiției, românii marchează sărbătoarea Rusaliilor aducând acasă ramuri sfințite de tei sau de nuc, la fel cum de Florii aduc de la biserică crenguțe de salcie. Acest ritual este menit să alunge spiritele rele din casă și să invite înăuntru binele și belșugul. În sâmbăta dinainte de Rusalii, cunoscută și ca „Moșii de vară”, sunt „pomeniți” morții, pentru sufletul cărora se împart farfurii cu mâncare. În credința populară, Rusaliile mai sunt numite și „Iele” sau „zâne rele”. Se crede că acestea sunt spirite cu forțe uimitoare și puteri supranaturale, dar care sunt asociate în general cu semnificații și simboluri negative: atunci când își fac apariția, ele fie îmbolnăvesc oamenii la care ele apar în cale, fie le iau mințile sau le provoacă pagubă. Ca să nu întâlnească Ielele, oamenii fie îndeplinesc ritualuri care implică zgomot, cu rolul de a le speria și de a le îndepărta, fie se ascund de ele și le evită. Cel mai cunoscut ritual românesc de Rusalii este jocul călușarilor, despre care se crede că are puterea să alunge spiritele rele, dar și să-i vindece pe cei care au fost atinși de ele. Dar acestea sunt tradiții creștine populare românești.

Rusaliile creștine autentice au legătură cu coborârea Duhului Sfânt. Ele continuă în Biserică și reprezintă consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Isus Hristos. Duhul Sfânt este dăruit Bisericii în ansamblu și în același timp fiecărui creștin în parte, cu darurile Sale. „Şi veţi şti că Eu Sunt în mijlocul lui Israel, că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, şi nu este altul în afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară. După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.” (Ioel 2:27-29)  Acest paragraf profetic a fost citat de Apostolul Petru în ziua Cincizecimii, când în mod public s-a împlinit această profeție la Ierusalim, iar la predica lui s-a declanșat misiunea și extinderea bisericii către toate popoarele, înregistrându-se un prim succes în convertirea la credința în Hristos a unui număr de aproape trei mii de suflete (Faptele Apostolilor 2:41).

Vă chem dragi creștini, în această zi a celebrării coborârii Duhului Sfânt să ne rugăm să fim umpluți de Duhul Sfânt! Este foarte adevărat că spiritele rele există și sunt nocive pentru suflet. Însă doar puterea primită prin Duhul sfânt, ne ajută să învingem atacurile lor. Tradițiile sunt doar forme de refugiu, surogate ale credinței, în care oamenii sau retras crezând că ritualul protejează. Să ne ațintim privirile la Dumnezeul nostru care ne vorbește în mod constant prin Sfânta Scriptură, și, cu viața noastră începând și apoi dacă trebuie cu vorba, să mărturisim că Isus Hristos este Mântuitorul lumii și credința în El ne poate asigura viața veșnică și confortul spiritual!

« Dovezile învierii noastre în Hristos, în viața de credincios
Blândețea ca roadă a Duhului Sfânt »