Sfârșitul anului se apropie cu rapiditate și este, cu siguranță, momentul pe care fiecare dintre noi îl așteaptă pentru a sărbători un nou început alături de prieteni și familie. Însă, în afară de faptul că treci într-un an nou, ce anume știi despre noaptea dintre ani? Iată câteva curiozități:
Împăratul roman Julius Caesar, în anul 45 d. Hr. a fost cel care a stabilit ca anul nou să înceapă în 1 ianuarie. Înainte de asta, anul nou în Imperiul Roman începea în 1 Martie. Acesta a numit luna ianuarie după zeul Janus, care era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi. Era zeul ușii, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de tranziție. Ianus a fost una dintre cele mai vechi divinități din mitologia romană. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit în Latium în epoca de aur. După moarte a fost divinizat fiindcă sădise în supușii săi evlavia și puritatea morală. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: în timp ce dușmanii se pregăteau să treacă peste zidurile Capitoliului, Ianus a făcut să țâșnească în fața lor un șuvoi fierbinte, care i-a silit să se retragă. De aici la Roma a rămas obiceiul de a lăsa în timp de război porțile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului să vină în ajutorul romanilor. În timp de pace ele se închideau. Unele tradiții copiază acest aspect spunând că în noaptea dintre ani, la ora 12.00 trebuie lăsată ușa deschisă pentru ca vechiul an să plece iar cel nou să intre prosper în casă.
Sărbătoarea anului nou este cea mai veche sărbătoare, fiind sărbătorită pentru prima dată acum 4000 de ani de către babilonieni. Ei sărbătoreau Anul Nou în martie, lună care marca începutul sezonului agricol. Sărbătorile purtau numele de Akitu şi durau 12 zile, care în fond era încoronarea unui rege nou sau reafirmarea loialității poporului față de vechiul rege, în cazul în care acesta decidea să rămână pe tron. Sărbătoarea era însoțită de ritualuri speciale, care înnoiau legămintele poporului față de zei. Pentru babilonieni, continua adorare a zeilor oferea garanția prosperității vieții
În antichitate, hotărârile luate la cumpăna dintre ani nu exprimau dorințe personale, ci erau mai degrabă îndreptate spre binele comunității. După ce Roma a devenit imperiu în anul 27 î.e.n, soldații și conducătorii cetății jurau credință împăratului exact în noaptea dintre ani. Iar legămintele lor nu erau o simplă formalitate. În anul 69 e.n., la moartea împăratului Nero, legiunile romane aflate pe teritoriul Germaniei de astăzi au declanșat o revoltă de amploare, refuzând să jure credință lui Servius Sulpicius Galba, urmașul lui Nero, pe care îl contestau ca lider. La Roma, gărzile personale ale lui Galba s-au răsculat și ele împotriva candidatului la tron, ucigându-l în piața publică.
Există unele considerente potrivit cărora Isus s-a născut în anul nou evreiesc, sărbătoare specifică cântatului cu trompetele, numit în ebraică Roș Hașana. Roș HaȘana este Anul nou evreiesc începutul unui nou an potrivit cu calendarul ebraic. Cade în ziua a 1 a lunii Tishrei, care este prima lună a calendarului evreiesc modern și prima din cele 10 zile ale penitenței numite Yamim Norayim, care culminează cu Ziua Ispășirii, Yom Kipur. În emisfera nordică, are loc la începutul toamnei. După tradiție, ar fi aniversarea creării celor dintâi oameni, Adam și Eva. În Torah i se mai spune și Yom Hatruá (יום תרועה), ziua sunării (la origine – din trâmbițe, în zilele noastre asociată adesea cu cornul Shofarului). Shofarul este un instrument muzical antic, din corn de berbec, care a devenit simbolul sărbătorii Rosh Hashaná. Obiceiurile de Rosh Hashana includ sunarea din shofar și o cină familială la care se mănâncă alimente simbolice cum ar fi mere unse cu miere, pentru ca anul care începe să fie un an bun și dulce. Alte alimente care trebuiau sa fie prezente si binecuvântate pe masa cinei conform tradiției: granate, curmale, morcovi, dovleac, fasole (verde), praz, o sfecla precum si un cap de peste. Urările obișnuite de Rosh Hashana sunt: „Shaná Tová” (Un an bun) sau „Shana Tová u-Metuká” (Un an bun și dulce), și de asemenea “Ktivá ve-Hatimá Tová”. Roș HaȘaná este momentul la care se refereau în mediul evreiesc tradițional contractele legale, atât pentru grija animalelor cât și pentru trebuințele poporului. Mișna precizează că în baza acestei date trebuie calculată desfășurarea anilor și – prin urmare – și anul sabatic și jubileul. Sărbătoarea durează două zile.
În Torah se face referință la el numindu-l ziua sunetului (cântării) din Șofar (Yom Terua, Levitic 23, 24). Literatura rabinică și liturghia sinagogală descriu Roș haȘana ca fiind Ziua Judecății (Yom ha-Din) și Ziua Amintirii (Yom ha-Zikkaron) a crearii lumii si a lui Adam si Eva. În midrashim se povestește că Dumnezeu se așează pe tron, și în fața Sa se adună întreaga istorie a omenirii (nu doar a poporului evreu).
Nu știu cât de profund este să sărbătorim Anul Nou. Eu cred însă că acest eveniment este mai degrabă un moment al bilanțului. Încheiem un capitol al vieții marcat de însemnele anuale 2016, și deschidem o nouă filă cu marcaje ascendent cronologice. Probabil o retrospectivă atentă a evenimentelor ne ajută la întocmirea unei strategii și viziuni viitoare asupra modului în care să ne organizăm viața. Însă nu cred că evenimentul calendaristic în sine are rol de înnoire a ceva din ființa umană ci mai degrabă are un rol constatativ și declanșator pur rațional. Decizia pentru schimbare din perspectivă personală ne aparține. Evenimentele, viața și istoria sunt în mâna lui Dumnezeu.
Așadar, realizând faptul că suntem binecuvântați cu încă un început de an, să beneficiem de tot ce avem, să privim plini de optimism înainte, să credem în Regele Nostru care ne-a condus până acum și care are timpul în mâna Sa! Să ne înnoim legămintele cu El și să lăm decizii de a face totul mai bine! Dumnezeu să ne ajute la asta în toți anii vieții noastre pe care nii dorim să fie cât de mulți și sănătoși! Și dacă într-o zi se vor sfârșii, dincolo de sfârșit să beneficiem de veșnicia plină de bucurie și liniște după care tânjim! „A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai pesus de orice! De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi prea mărim Numele Tău cel slăvit. Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Israel! Ţine totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri şi aceste gânduri, şi întăreşte-i inima în Tine.” (1 Cronici 29:11-13,18)
Ani mulți și binecuvântați împreună cu Hristos!
« Sărbători binecuvântate de Isus!
Biserica Betel vă invită să fiți din nou cu noi la părtășie și în această lună! »