Cum te raportezi la credință?

„Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” (Ioan 12:21).

Cum îl prezinți pe Hristos? Viața unui om credincios nu are ca obiectiv renunțarea la anumite practici, deși acest lucru face diferența dintre un credincios al Domnului și un necredincios. Scopul fundamental al credinței este mântuirea. Ceea ce se va observa în viața credinciosului, ca efect al mântuirii, sunt dovezi ale naturii schimbate, în urma nașterii din nou, care vorbesc despre dimensiunea în care un credincios este așezat să trăiască. „Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v-ați curățit sufletele prin Duhul, ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima; fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.” (1 Petru 1:22-23). „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10). „Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieți: sufletul este pânza, virtuțile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm.” (Sfântul Grigorie de Nyssa). Purtarea creștinilor este cea mai bună apologie a credinței lor! (Origen).

Cât timp cheltuiești pentru a asimila Scriptura? Diferențele între credincioși au apărut pe măsură ce omul a devenit interpret al Scripturii. Există o singură cale de a interpreta corect mesajul biblic: cunoașterea Scripturilor și călăuzirea Duhului lui Dumnezeu. „Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1:20-21). Desigur influențele contextuale pot să-și spună cuvântul în interpretarea Scripturilor, însă întotdeauna cei călăuziți de Duhul lui Dumnezeu se vor asemăna în principii. „În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă.” (Romani 10:12).  Când convingerile personale și influențele au devenit mai evidente decât principiile biblice au apărut divergențele. Oamenii au eșuat de la interpretarea principială a Bibliei la încadrarea în convingeri și cerințe, dând naștere astfel la o gamă largă și diversă de forme de creștinism.

Ai siguranța că ești mântuit? Creștinismul este singura religie din istoria universală în care există o soartă clarificată. Chiar de la începuturile sale, creștinismul a urmărit proclamarea bucuriei, a singurei bucurii posibile pe pământ, spunea un gânditor. Obținerea vieții veșnice prin credința în Hristos este mesajul real al Scripturii. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16). „Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.” (1 Corinteni 1:21). O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși” dintre care cel dintâi sunt eu.” (1 Timotei 1:15). „Cine are pe Fiul, are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viața. V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.” (1 Ioan 5:12-13). Focusul nu sunt faptele sau emblemele ci credința care ne asigură mântuirea din care generează fapte și cuvinte!

Ai o creștere spirituală? Atunci când un creștin este mai preocupat de sigla sub care se aliniază, de cerințele mișcării respective, de ritualuri, mai mult decât de mântuirea sa, este evident că este un om religios. Asta nu înseamnă că trebuie neglijate particularitățile exprimate. Dacă preocuparea pentru mântuirea sufletului său este reală, atunci nu poate accepta orice și nu se poate unii cu oricine. Biserica trebuie să promoveze relația cu Dumnezeu. Relația cu biserica locală și credința în Dumnezeu sunt două lucruri diferite. Se poate practica mersul la biserică fără Dumnezeu dar nu se poate relație cu Dumnezeu fără mers la biserică. Biserica este locul unde trebuie să creștem. „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești, și nu se ține strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu.” (Coloseni 2:18-19). „Voi deci, prea iubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcire…, și să vă pierdeți tăria; ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum și în ziua veșniciei. Amin.” (2 Petru 3:17-18).

„Și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat într-adevăr că bun este Domnul.” (1 Petru 2:2-3).


«
»

Top