Cum ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune?

„Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui.” (Psalmi 34:6).  

Rugăciunea este activitatea prin care omul intră în dialog cu Dumnezeu. Relația în care Dumnezeu ne așază în urma credinței noastre în jertfa lui Isus Hristos și în urma nașterii din nou ne permite să ne adresăm lui Dumnezeu în mod direct. „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și Suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” (1 Ioan 3:1). Acest aspect al relației este aprofundat de însuși Domnul Isus, atunci când învață pe ucenici să se roage: „Iată, deci, cum trebuie să vă rugați: „Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău;” (Matei 6:9). Dumnezeu își asumă poziția de părinte în relație cu cel care îl caută, iar comportamentul Său devine ca atare.

Prin natura lui, toate trăirile pe care omul le are le dorește a fi împărtășite cu cineva. Desigur acestea pot fi variate: necazuri, supărări, bucurii, realizări, speranțe, etc. Rugăciunea este modalitatea în care Dumnezeu ne permite să descărcăm trăirile noastre înspre El. „Mi-aduc aminte, și-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulțime, și cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și mulțumire ale unei mulțimi în sărbătoare.” (Psalmi 42:4). „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmi 50:15). De remarcat este că orice tată s-ar simții jenat, ca un copil să îi transmită prin intermediar mesajul lui. Aceasta denotă distanțare și chiar denaturare a relației. De aceea Dumnezeu vrea să ne rugăm direct Lui, nu prin intermediul icoanelor sau mijlocitorilor. Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Timotei 2:5). „Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16:23).

Dumnezeu nu a stabilit orele de rugăciune și dorește ca timpul de rugăciune să fie accesibil fiecăruia. „Rugați-vă neîncetat.”(1 Tesaloniceni 5:17). Însă noi, care suntem înzestrați de Dumnezeu cu rațiune, trebuie să ne ordonăm programul zilnic, în așa fel încât să existe o disciplină a activităților spirituale pe care le avem. Daniel care a fost înălțat de împăratul Babilonului și a primit „stăpânire peste tot ținutul Babilonului”, și rangul de „cea mai înaltă căpetenie a tuturor înțelepților Babilonului”, (Daniel 2:48), „de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui.” (Daniel 6:10). Evangheliile consemnează despre Isus că „se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.” (Luca 5:16). Fiecare dintre noi, trebuie să ne ordonăm programul, în așa fel încât prin rugăciunile noastre să dezvoltăm relația cu Dumnezeu. Timpul de rugăciune este unul de importanță majoră pentru viața spirituală. Zilnic trebuie să facem asta în mod particular, acordându-ne timp pentru rugăciune, iar în ziua Domnului trebuie să o facem în cadrul închinării comunitare în adunarea credincioșilor. Cu cât petrecem mai mult timp în rugăciune cu Dumnezeu, cu atât vom fi mai confidenți.  

Rugăciunile noastre trebuie să cuprindă nu numai propria persoană. „Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pacinică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.” (1 Timotei 2:1). Omul care se roagă devine un vizionar. El vorbește lui Dumnezeu despre fiecare categorie socială din contextul său, iar Dumnezeu, care răspunde la rugăciune ca un Tată, îi dă viziune pentru a lucra pentru extinderea împărăției. Când omul se roagă, implicarea lui în slujire este evidentă. Lipsa de implicare denotă lipsa disciplinelor spirituale din viața omului, implicit lenevia spirituală.„Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții.” (Efeseni 6:18). „Vreau, deci, ca bărbații să se roage în orice loc, și să ridice spre cer mâni curate, fără mânie și fără îndoieli. Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială;” (1 Timotei 2:8,9).


«
»

Top