„Tot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele prea iubit şi slujitorul credincios, tovarășul meu de slujbă în Domnul. Vi l-am trimis înadins, ca să luați cunoștință despre starea noastră, și să vă mângâie inimile. L-am trimis împreună cu Onisim, fratele credincios şi prea iubit, care este dintr-ai voștri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.” (Coloseni 4:7-9).
Umanitatea se confruntă astăzi cu o mare problemă: criza generată de lipsa de autenticitate a informației. Concurența între canalele media, dorința de rating, tenta de manipulare, generează în rândurile oamenilor de rând nesiguranță, frică, dezechilibru. Însă întotdeauna oamenii care în trecut au dezvoltat un caracter demn de credibilitate și profesionalism, au avut capacitatea de a clarifica lucrurile. Pe deasupra tuturor acestor lucruri, există factorul propriei persoane, care poate avea diferite forme, funcție de modelul pe care-l lăsăm să ne amprenteze! Fiecare din noi, suntem chemați ca și creștini, când vorbim sau aducem informații, să o facem de pe poziția în care suntem așezați și funcție de pregătirea de care am avut parte. Orice informație care nu corespunde cu acestea, poate devenii otravă pentru cei din mediul nostru, și poate provoca dezastre. „Nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice.” (Romani 14:1) „Cum sunt picioarele ologului, așa este şi o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni.” (Proverbe 26:7). „Să nu răspândeşti zvonuri neadevărate.” (Exodul 23:1).
Conform convingerilor unor cercetători biblici, Onisim, alături de Tihic, a fost uneori poștașul epistolar, a unor scrisori trimise de Pavel. Tihic se pare că pe lângă această responsabilitate a avut mai multe misiuni. „Acum, ca să știți şi voi despre mine, Tihic, prea iubitul frate şi slujitor credincios în Domnul, vă va face cunoscut totul. Vi l-am trimis înadins, ca să luați cunoștință despre starea noastră, şi să vă îmbărbăteze inimile.” (Efeseni 6:21-22). El a fost un ajutor a lui Pavel, tovarăș de misiune, care era delegat special să organizeze ajutoarele strânse de biserici pentru cei în nevoi. Însă faptul că era un om de caracter, el era delegat și să spună fraților despre Pavel și echipa de misiune, aducând informații despre frați și lucrare. Cu siguranță nu folosea vorba cu două înțelesuri, nu dorea să facă senzație cu informarea și nici nu vâna greșelile fraților ca mai apoi să le expună diplomatic. Forma în care Tihic vorbea despre frați și slujire, era bazată pe adevăr și aducea îmbărbătare. Să luăm exemplul lui Tihic când vorbim despre frați, despre slujire și despre biserică! Fi ziditor chiar și prin informarea adusă!
Onisim a fost un sclav creștin, care a fugit de sub tutela stăpânului său, Filimon, care pare a fi fost un om influent. În timpul escapadei sale el l-a întâlnit pe Pavel, în perioada de detenție, căruia i-a fost de ajutor, dovedind încredere. Însă Pavel consideră că lui Filimon, i-ar fi mai de folos acest ajutor, așa că îl trimite pe Onisim înapoi. „Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanțurile mele: pentru Onisim, care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îți va fi folositor şi ție şi mie. Ţi-l trimit înapoi, pe el, inima mea. Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie.” (Filimon 1:10-13), scrie Pavel lui Filimon. Însă întotdeauna nu dorința noastră de a ocupa o poziție este primordială, ci locul unde ne-a așezat Dumnezeu pe fiecare. Să nu emitem pretenții în locul chemării și să stăm unde ne-a așezat Dumnezeu! Și nici să nu spunem nimic în Numele Domnului dacă nu suntem autorizați de Dumnezeu prin Duhul lui cel Sfânt să facem asta! „Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.” „Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile și cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.” (Ieremia 23:31-32). „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Vai de proorocii fără minte, care umblă după duhul lor şi nu văd nimic!” (Ezechiel 13:3).
„Cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie. El iubește dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul. Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată oștirea lor prin suflarea gurii lui. El îngrămădește apele mării într-un morman, şi pune adâncurile în cămări. Tot pământul să se teamă de Domnul! Toți locuitorii lumii să tremure înaintea Lui! Căci el zice, şi se face; poruncește şi ce poruncește ia ființă. Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărnicește planurile popoarelor. Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam. Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moștenire!” (Psalmi 33:4-12).