Ce înseamnă a fi bun?

„În ce vă privește pe voi, fraților, eu însumi sunt încredințat că sunteți plini de bunătate, plini și de orice fel de cunoștință, și astfel sunteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții.” (Romani 15:14).   

Termenul care definește ceea ce satisface simțurile, într-o notă de împlinire și moralitate este bun și derivatele acestuia. În Biblie are nuanță de frumos, minunat, nobil, admirabil, onorabil, demn. Pavel accentuează conceptul de bunătate, aplicând aceasta la forma de manifestare a unui creștin născut din nou. „Odinioară erați întuneric; dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați, deci, ca niște copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.” (Efeseni 5:8-9). Tot în conceptul paulin bunătatea lui Dumnezeu este evidențiată prin contrast. „Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Uită-te, deci, la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut, și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat și tu.” (Romani 11:21-22). „Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?” (Romani 2:4).   

Biblia ne învață că binele nu este un ideal uman secular ci este Dumnezeu. „Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ține în veci, și credincioșia Lui din neam în neam.” (Psalmi 100:5).  Caracteristica divinității este continuitatea. Când numim pe Dumnezeu bun, implicit aceasta aduce faptul că indiferent de timp și spațiu, Dumnezeu și bunătatea rămân aceiași. Schimbările propuse în progresia gândirii umanității nu sunt substituitoare sau modelatoare a bunătății lui Dumnezeu. Dumnezeu este constant principial în manifestare, lucru pe care orice credincios trebuie să-l respecte. Societatea trebuie modelată de Dumnezeu nu invers. Prin urmare vai de aceia care inversează sau modelează valorile bunătății Sale. Isaia spune: „Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață, și dulceața în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20).  

Bunătatea cerută de Scriptură este exemplificată prin elemente ușor accesibile, dar cu proprietăți speciale și distinctive, așa cum trebuie să fie credincioșii. „Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, și călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13). „Gustul” societății în care trăim este dat de puterea noastră de a o influența. Pe măsură ce păstrăm esența bunătății în noi, creștem valoarea efectului social pozitiv, și multiplicarea formelor de bunătate. „Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.” (Matei 7:17). Reflectarea unui Dumnezeu bun, care este perfect din punct de vedere moral, cu excelență în generozitate, trebuie să fie pentru noi o prioritate. Conceptele bazate pe ideea de toleranță și accepțiune au o limită: până intră în contradicție cu ceea ce Dumnezeu numește bun. Când această limită este depășită, neapărat trebuie corectate lucrurile rele. Precum sarea oprește infecția, schimbă gustul, etc., tot așa trebuie să fie creștinii. Defensiva și retragerea în momentele când trebuie promovat binele spun că sarea și-a pierdut puterea de a săra.

Bun înseamnă să iubești pe cel de lângă tine. Să spui despre mântuire și viața veșnică prin credința în Hristos, special în aceste vremuri când peste tot miroase a moarte. Să-l ajuți pe nevoiaș când fiecare se luptă doar pentru el. Să spui un cuvânt plin de înțelepciune și valoare sufletească când peste tot bântuie ficțiunea, conspirațiile, minciunile, etc., care au devenit trenduri. Să oprești pe cineva din drumul lui spre nimicire când alții râd și îl încurajează. Să te oprești și să te rogi pentru un om în necaz. A fi buni înseamnă să ne oprim din bârfă, din minciuni, din răutăți, din egoisme, din tot ce noi știm cu siguranță că este rău. A fi buni, înseamnă a lăsa pe Dumnezeu să ne conducă viața. Când te privești pe tine în oglindă poți să spui despre tine că ești un luptător ca să devii bun?

„De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate, și orice lucrare izvorâtă din credință, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, și voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos.” (2 Tesaloniceni 1:11-12).  


«

Top