Ce-ai în desagă dragule?

„Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă, şi fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva? „De nimic” I-au răspuns ei. Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea, s-o ia; şi cine n-are sabie, să-și vândă haina, şi să-şi cumpere o sabie.” (Luca 22:36-37).

Orice călătorie mai lungă, presupune că cel care o întreprinde are un bagaj cu lucruri necesare. O doamnă care a vizitat un loc împădurit a fost sfătuită să ia cu dânsa o fluierătoare, cu care să facă gălăgie în scopul de a speria animalele sălbatice care ar putea devenii periculoase într-un astfel de habitat. A pus-o în geanta de mână, uitând de ea și a redescoperit-o după câteva luni, realizând că a cărat fluierătoarea cu dânsa câteva luni fără să știe. Uneori nu știm ce cărăm cu noi, decât atunci când răscolim sarsanaua sau facem curățenie în ea. Unele lucruri le avem acolo pentru că undeva le-am găsit folositoare, și nu le-am mai scos, iar altele pur și simplu vrem neapărat să fie în bagaj. Însă, dacă tot ducem cu noi lucruri în călătoria vieții noastre, atunci haideți să stabilim câteva foarte importante! Verifică bine ce ai în desagă!

Un creștin trebuie neapărat să ia cu el leacuri. Egiptenii, în perioada lui Moise, aveau obiceiul să le pună oaspeților pe frunte conuri mici cu un unguent parfumat care la căldura soarelui se topea, împrăștiindu-se pe pielea și hainele acestora, având rol de calmant pentru pielea arsă de soare și în același timp emanau un miros plăcut. „Israel, tatăl lor (a lui Iosif și fraților lui), le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceți așa. Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, şi anume: puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.” (Geneza 43:11). Să nu lipsească leacul din bagajul nostru! Cuvintele care potolesc arșița și leagă rănile, atitudinile care ne fac plăcuți, lucrurile care împlinesc nevoi, să le purtăm cu noi și să cinstim pe semenii noștri cu ele! În cantități mari ele pot fi otrăvitoare! Cum ar fi dacă cineva ar fi tratat excesiv cu anestezice? Ai ceva leacuri la tine? „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbe 17:22).

Tot în desaga noastră trebuie să fie hrană. Când David a fost tratat rău de Nabal, Abigail a știut că omului flămând trebuie să-i duci mâncare. Așa că „Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,” (1 Samuel 25:18), și a ieșit înaintea lui David. David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie judecata ta, şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge, şi mi-ai oprit mâna!” (1 Samuel 25:32-33). Omul flămând devine agresiv. „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.” (Amos 8:11). Responsabilitatea noastră este să avem cu noi Pâineași săo dăm oamenilor să o mănânce. Cei care vor mânca din Pâinea Vieții vor avea pace, și vor trăii. Când nu avem sau ținem Pâinea în desagă, ne facem vinovați de viața celor flămânzi. Isus a spus: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Luca 4:4).  Ți-ai luat porția de Pâine azi pentru tine și pentru cei din jurul tău?

Uneori în desagă trebuie să avem și pietrele cu care să-l lovim pe Goliat. David „și-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede, şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mână, a înaintat împotriva Filisteanului.” (1 Samuel 17:40). Pericolul de a fi nimiciți este iminent. Viața este un câmp de luptă, vrășmașul uneori are dimensiuni impresionante, însă dacă înainte de a ieși în fața lui, ne-am coborât la râu, și ne-am făcut bagajul, când vom sta față în față cu provocarea, vom putea face față. David „și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pământ.” (1 Samuel 17:49). Pietrele cu care putem lovi vrășmașul trebuie culese de la râu, după ce aplecați în rugăciune am descoperit acele cremene rotunjite și șlefuite vreme îndelungată în apa râului, în rugăciune, ca să nu greșească ținta. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Efeseni 6:12). Ai fost la râu după pietre?„Luați seama, deci, să faceți așa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateți de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.” (Deuteronomul 5:32).


«
»

Top