Ca un pom lângă ape!

Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.” (Ieremia 17:7-8)

Primul dintre toți copacii pădurii care se trezește după iarnă, în zona răsăriteană este migdalul, datorită rădăcinii speciale care extrage o sevă bogat nutritivă. El face flori albe cu nuanță de roz. Ramura de migdal înmugurită în cultura ebraică era un simbol al continuității unui proces care a început și care nu mai poate fi oprit. „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un veghetor” – o ramură de migdal.” (I see a rod of an almond tree. KJV). (Ieremia 1:11). Rădăcinile unui pom puternic trebuie să extragă sevă pe măsură, pentru ca ramurile lui să aibă o continuitate imperturbabilă în procesul menit. La fel și creștinul trebuie să fie puternic înrădăcinat în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a da continuitate vieții de sfințire, pentru că „dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este Sfântă; şi dacă rădăcina este Sfântă, şi ramurile sunt sfinte.” (Romani 11:16).„Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulți să fie întinați de ea.” (Evrei 12:15). „Omul nu se întărește prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniți nu se va clătina.” (Proverbe 12:3). Tu ce fel de rădăcină ai? 

Tulpina trebuie să fie solidă pentru că menține coroana. Doar un constructor sau un meșter care vede un viitor proiect apreciază trunchiul unui copac. Restul se uită la coroană. Chiparosul (bradul) este un lemn pentru construcție excelent, rezistent la solicitări în timp. Când s-a construit Templul „Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos cât a voit.” (1 Împăraţi 5:10). El trebuie să fie în cantități atât cât este nevoie să asigure rezistența. Tot din chiparos se construiau corăbiile, pentru că era suficient de impermeabil ca să nu lase apa să treacă în corabie. O construcție ca să fie rezistentă trebuie să aibă materiale de construcție suficiente cantitativ și de o calitate corespunzătoare. Dacă Marele Constructor ar verifica calitatea tulpinii tale, ai putea fi folosit în măreața construcție a Sa? „El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:11-15). 

Catargele corăbiilor trebuie să fie solide, rezistente la intemperii și forțe transversale. Ele țin velele de propulsie și pavilioanele corăbiilor. Forța și apartenența unei corăbii este prezentată pe catarg. „Cu chiparoșii din Senir și-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-și ridice catargele;” (Ezechiel 27:5). Însă catargul fără velă și pavilion este doar un lemn, chiar dacă dintr-un cedru falnic. Cedrul de calitate de obicei provenea din Liban care până la folosirea lui putea să fie gazda păsărilor, fiarelor, neîntrecut de impresionant în lumea pomilor, (conform Ezechiel 31). Însă prin rededicarea lui, pentru ca să poarte vela și pavilionul Constructorului, el trebuie să renunțe la măreția coroanei lui, dacă nu vrea să fie doborât și zdrobit. „Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învățătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata presbiterilor (sau: bătrâni.). Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuți şi asupra învățăturii pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.” (1 Timotei 4:13-16). Cum ți-ai crescut tulpina pentru constructor?

Simbolul grației, eleganței și verticalității este finicul. El este un pom înalt, subțire, fără crengi, dar cu un mănunchi de flori, coroana ajungând undeva la 3-4 metrii diametru. Ramurile lui sunt un simbol al victoriei, fiind folosite pentru confecționarea coroanelor de pe fruntea regilor dar și la intrarea lui Isus în Ierusalim. Florile sale erau modele pentru meșterii care sculptau ornamente. „Pe toate zidurile casei de jur împrejur, în partea din fund şi în față, a pus să sape chipuri de heruvimi, de finici şi de flori deschise.” (1 Împăraţi 6:29). Coroana pomului tău și frumusețea florilor tinereții tale este pusă în slujba Regelui pentru a fi glorificat? Mărul este un pom obișnuit, ușor de întâlnit și de cultivat, bogat în rod și foarte plăcut ca și protector de arșiță. „Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.” (Cântarea Cântărilor 2:3). Roadele lui zemoase, aromate și astâmpărătoare sunt foarte apreciate. „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint.” (Proverbe 25:11). Există în roadele tale astfel de calități? De fapt în coroana pomului tău este o aură de glorificare a lui Dumnezeu și în același timp o hrană pentru cei din jur?

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.” (Psalmi 1:1-6).  


«
»

Top