Ieslea

Sunt atâtea gânduri care vin în mintea unui om care urmează să devină părinte: cum îl voi primi, ce îi voi oferii, cum îmi voi îmbrăca copilul, etc. Cu toate că suntem limitați în capacitate, decidem maximum posibil și înfăptuim atunci când e vorba de un copil. E greu de înțeles de ce Creatorul a decis ca unicul său fiu să se nască într-o iesle, într-un câmp. Oricât de multe ar fi argumnetele, mintea unui om care trăiește în condiția umană poate cu greu să realizeze adevăratul sens al unei astfel de decizii Divine.

Ieslea a găzduit un măreț eveniment: Dumnezeu, Cel care nu poate fi înțeles de muritori și nici cuprins, a decis să se „toarne” în termenii umanității folosind ca prim popas o iesle. Dacă lemnul acela din care era făcută ar putea să glăsuiască, poate că ar fi strigat anunțând evenimentul. Dar poate și el a rămas inert, ca multe inimi. Poate seamănă cu multe inimi. Când Dumnezeu coboară în formele pe care umanitatea le poate vedea oscilăm între doua extreme: credem ce vedem ca fiind dumnezeesc sau reducem totul la limita normalității. Inima omului poate fi uneori ca o iesle: uneori din ea se infruptă animalele (darwiniste), alteori în ea poate să coboare Divinul. Este clar, Dumnezeu a ales lucrurile de jos, normale sau chiar sub limita normalității să coboare, pentru ca prin urcarea Sa, toți cei ce-L cuprind să fie înălțați.

În anul 533 d.H., Papa Ioan II a cerut călugărului scit (originar din provincial romană Scythia-Dobrogea de astăzi) Dionysius Exiguus (Dionisie cel Mic) să calculeze anul nașterii lui Isus Hristos. El a ales anul 754 d.î.R. (de la întemeierea Romei), în loc de anul 749 d.î.R (care ar fi fost mai exact), ca an al nașterii lui Hristos.

Matei în Evanghelia sa (Matei 2:1 „După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim) a afirmat că Isus s-a născut în zilele împăratului Irod. Iosephus Flavius, în lucrarea sa Antichități iudaice a menționat că în anul 750 d.î.R. a vut loc o eclipsă înainte de moartea lui Irod, așadar cocluzia: Isus este posibil să se fi născut în anul 749 d.î.R. sau 5 î.H..

Deși ieslea pare un obiect lipsit de valoare a devenit brusc, mai ales în secolul nostru unul dintre „obiectele de artă” de care se face mult uz în perioada sărbătorilor de iarnă. Pe cărțile poștale, în vitrinele magazinelor, decorațiile specifice Crăciunului ieslea are prioritate. Cu toate că nu trebuie divinizată ea vorbește cu multă greutate muritorilor. Unul dintre lucrurile interesante care le spune este că ea, ieslea, a rămas singurul loc primitor pentru un prunc de origine divină. Ceea ce este aproape de neînțeles şi de necrezut, din moment ce ştim cu toţii, că în acele vremuri străvechi oamenii orientali erau extrem de primitori, este aproape de neconceput ca aceşti oameni să nu primească în casa lor o gravidă în pragul sorocului. Betleem nu era un oraş atât de mic, avea mai multe hanuri, este greu de imaginat ca Iosif şi Maria să nu fie primiţi în nici unul dintre acestea. Pentru a înţelege acestea, vom răsfoi cartea Faptele Apostolilor 5:37  „După el s-a ivit Iuda Galileanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi.” Citim despre un anumit om, pe nume Iuda, din Galileea, care i-a atras pe mulți după el în perioada recesământului, însă la urmă a pierit şi el. Acest Iuda fusese originar din Galileea precum şi Iosif cu Maria, mai exact din Nazaret. Este aproape sigur că nu aveau nici o legătură cu Iuda care a iscat răscoala, dar la acea vreme toţi cei veniţi din Galileea erau consideraţi suspecţi. Hangii recunoşteau originea galieleeană după vorbă şi preferau să nu-i primească în casă.

Acolo, la iesle, nu numai că Divinul s-a întrupat. Acolo a fost punctul declanșator a unui frumos și măreț proces: cel al mântuirii. Dacă Isus nu s-ar fi născut, dacă nu ar fi luat El Însuși forma ființei umane cu toate trăsăturile si condițiile aferente cum ar fi luat asupra lui tot blestemul păcatului (adamic)? El s-a născut ca un om, a trăit ca un om, a demonstrat că în condiția umană se poate păstra o relație reală cu Tatăl, a murit ca un om dar a înviat triumfător demonstrând că orice om poate avea acces la viața veșnică dincolo de bariera morții fizice prin înviere.

Ieslea, este locul unde orice om poate avea acces. Dacă nașterea lui Isus ar fi avut loc într-un palat, poate aveam nevoie de aprobare specială pentru a ajunge la El. Dacă s-ar fi născut în casa unui om din clasa medie a societății poate ne era greu să trecem pragul casei oridecâte ori am avea nevoie să vorbim cu El. Dar Isus s-a născut într-o iesle, într-o peșteră, într-un camp. La El au avut acces păstorii, magii și toți cei care au vrut să-l recunoască și să-I aducă închinare.

Poate creezi că ieslea e departe, sau nu mai este. Poate chiar nu mai este fizic. Dar inima ta? Poate ea devenii un loc unde  Isus se poate intrupa?

Pastor Petru (Titi) ARON