Trecând pe lângă casele creștinilor luați de valul promovării noului a concurenței mult prea populistă realizez un lucru înfiorător: sărbătorile satanice prind contur plastic la ușile și geamurile tenebre și înfricoșătoare de acum, în dimensiunea rânjetelor macabre ale figurinelor haloween-ice. Jocul de-a Haloween cu copii noștrii echipați de paradă, casele bântuite de imaginile vampirice dau acceptul umbrelor păgâne să prindă din nou viață. Practicile corespondente acestui eveniment readuc decorul favorit al magiei, vrăjitoriei, sacrificiilor umane, ocultismului. Ofensa adusă este adresată direct creștinismului și Dumnezeirii. Ce poate fi mai periculos decât acceptul tacit al invaziei păcatului și manifestării morții în sfera creștinismului?
Biblia este pentru mine, ca și creștin, un absolut. Am tot încercat să descopăr și istoria celor care au făcut din această carte absolutul lor, și, am descoperit că de câte ori s-a încercat „absolutizarea” și altor infomații, lucrurile sau complicat. Mie îmi plac cele simple. Este undeva scris oare în această carte vreun lucru care să conducă la relația cu morții sau spiritele lor? Desigur! 1 Samuel cap 28., sau poate mai exact Leviticul 19:31 „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”, și mai e o listă lungă de referințe absolute. Cred că Biblia ar trebui citită atent și interpretată corect! Dacă ne aducem aminte de cineva drag, cu caracter, dintre cei care acum sunt deja în lumea cu alte coordonate și altfel de dimensiuni, să o facem cu mult respect, amintindu-ne de tot ce era plăcut fără a face din asta un cult anume.
„Noaptea este frumos să crezi în lumină”, spunea Edmond Rostand. În bezna cu tentă infinită, în lumea care are menirea de a întunericii mai mult decât a lumina, oare creștinilor le șade bine cu imaginea morților la geam? Promovarea unor legende ar trebui oare să primeze în fața unui Cuvânt sfânt, clar, real, aducător de lumină? Sărbătoarea morții trebuie să ocupe un loc așa de important în practicile celor care vor viața? Concluzie: sărbătorim ce suntem!
Apocalipsa 3:1 … „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.”
Frumusețea alternativei Haloween constă în faptul că Sărbătoritul nostru este viu. Odată pe an, după legenda celtică, spiritele defuncților sunt dezlegate să își viziteze rudele și casele. Invazia lor (imaginară) din lumea lor în lumea noastră generează emoție, fiori, jocuri care sperie. Dar prezența Domnului vieții în casele noastre aduce liniștea că umbrele morții au fos învinse cu propriile lor arme: cu moartea pe moarte călcând! Când Isus a înviat din morți era un răsărit de soare, o dimineață care avea rolul de a spulbera întunericul. Acesta nu este un joc, o imaginație, o legendă, este o realitate care trebuie promovată cu maximum de seriozitate. Lumina din bostanul scobit, vrăjitoarele pe mături, paianjenii exagerați și toate cele nu se pot ridica în sfera dimensionată de viață. Ele vor rămâne pentru totdeauna în zona umbrelor. Ce trebuie pus în valoare, afișat la geamuri, este nădejdea vieții. Nu o zi legendară anume dezleagă sufletele morților ci efectul biruinței lui Hristos aduce slobozenia, nu pentru un timp dimensionat ci pentru eternitate. Asta trebuie promovat, stimați creștini! Dacă acceptăm haloween-ul acceptăm asfințitul pentru copii noștri deghizați pentru noaptea spiritelor!
Matei 5:16 „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”
Petru (Titi) Aron