Semnul fiarei și vaccinul.

„Copilașilor, este ceasul cel de pe urmă. Și, după cum ați auzit că are să vină anticrist, să știți că acum s-au ridicat mulți anticriști: prin aceasta cunoaștem că este ceasul de pe urmă.”  (1 Ioan 2:18).

Există foarte multe temeri legate de modul în care semnul reprezentativ al fiarei, adică cifra 666, va fi aplicat umanității. Interpretările desigur sunt foarte variate și de multe ori sunt duse la extrema conspiraționistă, asociindu-se cu acest însemn orice noutate tehnică, politică, etc.. Este posibil ca tehnica să fie parte din acest proces, însă înainte de a concluziona, trebuie să clarificăm câteva lucruri legate de acest simbol. Doar tehnica în sine nu poate fi considerată satanică. Telefoanele mobile, cardurile bancare, sistemele de protecție de pe autovehicule sau calculatoare, etc, sunt dotate cu microcipuri prin care acestea sunt controlate, și implicit activitățile desfășurate pe ele pot fi controlate. Acceptarea lor a adus deja acceptarea controlului activităților noastre în legătură cu aceste sisteme.

Semnul fiarei corespunde cu intrarea în scena lumii a fiarei a doua. Timpul în care această fiară apare este după o etapă foarte clar consemnată în Scriptură: Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” (Apocalipsa 13:12). Este evident că prima fiară, care reprezintă omul păcatului și Antihristul, va avea un moment de declin, simbolizat prin rana de moarte care fusese vindecată. Tot aici punctăm că deja biserica în acest moment este răpită, deci ca și creștini autentici nu avem de ce să ne temem. Desigur absența bisericii, implicit prezența Anticristului, va deschide drumul Prorocului mincinos, care în opinia mea, este reprezentat de fiara a doua. Însă de remarcat, că prima fiară își va face apariția în contextul în care sunt sfinți pe pământ, cu care va face război, îi va biruii și va domina lumea (conf. Apocalipsa 13:6-7). Biblia nu vorbește de modul în care ea va fi rănită de moarte, însă clarifică că va fi agresivă.

Perioada în care va apărea semnul fiarei este una în care vor fi manifestări supranaturale publice. „Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor.” (Apocalipsa 13:13). Este foarte important de remarcat că aici vorbim despre o formă de religie dictatorială, care impune închinare, susținută de fiară prin semnele specifice cât și de icoana creată de oameni și adusă la viață de fiară. Cine nu acceptă supremația va fi omorât. (conf. Apocalipsa 13: 14-15). De remarcat că înainte de apariția semnului fiarei va fi o prigoană a creștinilor, în timpul căreia biserica va fi răpită, iar imediat după răpire, Prorocul mincinos va intra în scenă dezvelindu-și capacitatea supranaturală într-o formă dictatorială, mai exact într-o religie unică mondială.

Alt element de remarcat este afectarea integrității oamenilor. Pârghia prin care o va face va fi comerțul, astfel încât nimeni să nu mai poată face tranzacții financiare, fără ca să poată fi controlat. Aici nu ne referim doar la tranzacții care privesc uzul personal ci la toate tipurile de vânzări-cumpărări. Pentru ca un astfel de control să aibă loc, desigur trebuie aplicat ceva omului, prin care să se poată avea acces la fiecare persoană. Fiara a doua, nu va cere permisiunea de a marca. Ea va marca sau va ucide. Integritatea omului va fi distrusă prin dominare absolută, omul nemaifiind singurul factor decidend asupra propriul lui corp. Aplicarea la, sau corectarea corpului uman este o ofensă adusă Creatorului, prin care Diavolul subliniază că principiile așezate de Dumnezeu în om, trebuie reordonate.

Intimitatea este un alt aspect. Ea va fi distrusă de semnul fiarei din două aspecte: unul deja menționat, prin care integritatea corporală va fi afectată și impunerea apartenenței. Cu alte cuvinte liberul arbitru trebuie abolit, evidențierea activității omului trebuie extinsă de la divinitate și la alte entități, organele corpului uman trebuie completate cu elemente care să poată recepționa și emite semnale din alte surse, diferite de cea divină (aici putem vorbi de cibernetică), prin care controlul asupra fiecărui individ va fi nelimitat. Semnul fiarei reprezintă numele fiarei sau numărul numelui ei (conf. Apocalipsa 13:17), care de fapt este un marcaj al apartenenței: ești al meu, poți să faci doar ce îți permit! Aici vorbim inclusiv de libertatea și nevoile uzuale al omului, care vor fi date la o parte, în scopul susținerii fiarei.

Un vaccin, chiar dacă afectează anumite grupe de celule din corp, nu poate avea capacitatea ca să emită sau să recepționeze semnale. Deci din această perspectivă vaccinul nu este semnul al fiarei. Ca să fie un semn al fiarei, biserica trebuia deja să fi fost redusă la tăcere, trebuia deja să fi fost răpită, și, trebuia deja să fi experimentat multe din evenimentele descrise de Ioan în Apocalipsa. Vaccinul pentru moment trebuie analizat. Privit din perspectiva profețiilor biblice nu este în segmentul de timp unde se poate asocia cu semnul fiarei. Însă privit prin prisma utilității și efectelor, putem trage câteva concluzii.  Pentru moment, datorită timpului scurt de testare, nu se poate spune care ar putea fi efectele injectării vaccinului în corp pe termen lung. Se pare că nici pe termen scurt, rezultatul nu pare a fi unul bun, din moment ce în rândul celor vaccinați anti-covit 19 au apărut pacienți infectați tocmai cu această boală. Trebuie înțeleasă presiunea politicienilor din perspectiva responsabilităților lor: ei doresc relansarea economiei și a societății cu orice preț. Însă nu trebuie ca umanitatea să plătească nota de plată îndoit: odată simțind efectul dezastruos al pandemiei și al doilea aspect să se pricopsească cu efecte nedorite în urma vaccinării făcute în pripă.

Cred că înainte de a se pune presiune pe populație pentru a se vaccina trebuie să se dea explicații oamenilor, dar NU din cele conspiraționiste sau de extremă, ci de către specialiștii care au lucrat la crearea vaccinului, pe înțelesul tuturor. Ce înseamnă acest vaccin de la forma de creare până la efecte? Apoi lăsată populația să decidă forma în care hotărăște implementarea unui astfel de tratament. Așa cum ONG-urile au luptat și au fost luate în considerare când au reprezentat anumite categorii sociale, tot așa cred că trebuie acordat credit unor astfel de organizații pro-populație, cară să medieze pentru oamenii care deja sunt speriați și panicați, pentru a fi informați și ajutați să înțeleagă și să decidă.

„Prea iubiților, să nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați duhurile, dacă sânt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți prooroci mincinoși. […] și orice duh, care nu mărturisește pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire ați auzit. El chiar este în lume acum.” (1 Ioan 4:1,3).

„Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui”; și: „Oricine rostește Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!” (2 Timotei 2:19).  

Vorbește sănătos!

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.” (Coloseni 4:6).

Apostolul Iacov face o analogie a vorbirii concentrând atenția cititorului asupra exprimării, metaforizând asta. „Iată, și corăbiile, cât de mari sunt, și, cu toate că sunt mânate de vânturi iuți, totuși sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. Tot așa și limba, este un mic mădular, și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblânzesc, și au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.” (Iacov 3:4-8). Felul vorbirii noastre poate să fie pozitiv sau negativ. „Când viața ta e fulger, cuvintele tale sunt tunet.” (Fericitul Augustin).

A binecuvânta stă în puterea exprimării. Desigur cuvintele pot fi de multe ori înșelătoare, însă omul care vorbește trebuie să fie sigur că Dumnezeu citește mai întâi gândul și apoi ascultă cuvântul. „Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.” (Psalmi 139:4). Așa că dacă rostești o binecuvântare, rostește-o din inimă! „Căci din prisosul inimii vorbește gura.” (Matei 12:34). Dacă vrei ca binecuvântarea ta să fie una de efect, roagă-te ca în inima ta să își găsească loc Duhul lui Dumnezeu! „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” adică: „Tată!” (Galateni 4:6). „Căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință.” (1 Corinteni 1:5). „Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire.” (1 Corinteni 1:10). „Cuvintele drăguțe pot fi scurte și ușor de spus, dar ecourile lor sunt cu adevărat nelimitate.” (Maica Tereza)

Vorbirea să fie plină de adevăr! Orice exprimare care este un adevăr incomplet este catalogat ca fiind o minciună. De asemenea orice vorbă cu două înțelesuri nu este un adevăr complet. „Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău.” (Matei 5:37). Chiar dacă este greu de spus adevărul în anumite momente, iar rostirea lui poate aduce situații neplăcute, obligativitatea noastră este să-l spunem curat. „Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.” (1 Tesaloniceni 2:4). Elifaz din Teman întreabă: „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?” (Iov 15:2). Adevărul spus curat și la vremea lui este un dar pentru cel în nevoie. „Ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei;” (Eclesiastul 3:7). „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca niște mere din aur într-un coșuleț din argint.” (Proverbe 25:11).

Nu folosi cuvinte și expresii care nu ajută. „Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba, și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele.” (Eclesiastul 10:20). Când poți spune ceva folositor, fă-o atunci!” (Sfântul Ioan Gură de Aur). „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă.” (Proverbe 27:5). „Ca o verigă din aur și o podoabă din aur curat, așa este înțeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare.” (Proverbe 25:12). Nu încerca diplomația ca să te eschivezi atunci când semenul tău are nevoie de un cuvânt. „El taie vorba celor meșteri la vorbă; El ia mintea celor bătrâni.” (Iov 12:20). „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.” (1 Ioan 3:18). Cuvintele sunt cărările faptelor.

„Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput.” (Proverbe 17:27).

Prinde hoțul numit pandemie!

„Pe lângă că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat şi știința pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului. Cuvintele înțelepților sunt ca niște bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca niște cuie bătute, date de un singur stăpân.” (Eclesiastul 12:9).  

Perioada de timp în care ne aflăm este îmbibată de teorii ale conspirației, nesiguranță, exagerări, dar și adevăr care este greu de acceptat. Există într-adevăr o boală care îmbolnăvește trupul, dar este și una care îmbolnăvește mintea. Pentru trup Scriptura spune că dacă „un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoți. Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului… Preotul să închidă șapte zile pe cel cu rana. A șaptea zi preotul să-l cerceteze iarăși. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă șapte zile.” (Leviticul 13:2-5). „Pe cine păzește porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea și judecata.” (Eclesiastul 8:5). Dacă pandemia ți-a furat sănătatea respectă tratamentul ca să o redobândești chiar cu prețul izolării fizice!

„Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.” (Petre Țuțea). „Căci omul nu-şi cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare, și ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9:12). „Căutarea fără patimă duce la adevăr.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Slăbiciunea în pandemie este că adevărul ne este furat, cu propriul consimțământ, când lăsăm mintea necontrolată. Timpul nostru de liniște ne este furat, timpul de părtășie comunitară ne este furat, timpul de meditație la cuvântul Domnului ne este furat de tentativa de a cunoaște lucruri presupuse în loc de fundamente absolute. „Când va veni mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13). „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți într-adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32). „Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa.” (Ioan 14:6). Căutați adevărul în Scriptură pentru a găsi liniștea, nu lăsa pandemia să ți-o fure! Toate celelalte lucruri vă vor neliniști!

„Omul desăvârșit este acela care iubește adevărul și dreptatea, care îl iubeşte pe Dumnezeu.” (Sfântul Vasile cel Mare). Alergarea pentru a găsi acea zonă de confort pentru trup și minte răpește un timp valoros din viața noastră, iar în final ne alegem cu trudă, boală, durere și groază. Cerșim milă informațională la fiecare colț de stradă și uităm că Cel ce luminează pe om este Dumnezeu. Un orb cerșea într-un loc public cu inscripția legată la gât: degeaba a ieșit soarele că eu nu îi pot vedea lumina. Ucenicii Lui Isus L-au întrebat despre un orb din naștere: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât Sunt în lume, Sunt Lumina lumii.” (Ioan 9:2-5). În întunericul gros secular, înțesat cu capcane pentru minte și suflet, nu te lăsa orbit! Pandemia are menirea de a stinge lumina! Dumnezeu „voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” (1 Timotei 2:4). Lucrezi pentru mântuirea ta sau ca mântuit? Nu te lăsa orbit de frică, nu te lăsa manipulat, lucrează pentru împărăția lui Hristos!

„Răscumpăraţi vremea, căci zilele Sunt rele.” (Efeseni 5:16). „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:18). „Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.” (Coloseni 4:5). „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:21).  

O toamnă cu muncă pentru a culege roade!

„Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!” (Proverbe 20:4)

          Fiecare anotimp aduce cu sine perspective sau concluzii. Uneori orizonturile par a fi limitate, alteori infinitul pare a fi realitatea pe care doar încercăm să o străpungem, fără a putea definii exact ce poate ascunde această valoare fără definiție în limite în sine.

          Urmând un ciclu natural al vieții terestre, realizăm fără surprindere și uneori fără tremur că am așteptat și a venit un timp caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, cu însemnate precipitaţii şi un colorit ceva mai melancolic dat de veştejirea vegetaţiei. Că de fapt, în lumea definită de timp și spațiu, există repere pe care le numim început sau sfârșit. Și că ele, reperele, se perpetuează repetabil în ansamblul lor definind astfel evoluţia unui anumit proces. În fiecare astfel de ciclu există ceva ce îmbujorează obrajii celui ce a semănat la vremea semănatului: roadele. Culegem ce semănăm! „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7)

          Vă invit să începem o analiză retrospectivă a muncii noastre proprii. Atelierul de lucru în care fiecare suntem așezați ne va spune despre eficiența eforturilor pe care le-am depus. Evaluarea nu constă în calitatea și cantitatea roadelor pe care alții le culeg, ci în valoarea coșului pe care fiecare personal îl încarcă cu împlinirile muncii depuse. Eficiența echipei este dată de participarea în muncă a fiecăruia, și, chiar dacă echipa culege roade, fiecare la un moment, în care face uz de onestitate, ar trebuii să realizeze dacă asta se datorează și muncii individuale. Plusurile sau minusurile evaluate pot definii munca ta! Sau pot deschide perspective pentru un nou ciclu al muncii, care începe cu semănatul. Agricultorul știe că pentru a avea pâine în noul an, trebuie toamna să semene grâul, că iarna aduce o cu sine o luptă pentru supraviețuire, primăvara o descătușare și o declanșare a creșterii, vara arșița care produce coacere, iar mai apoi, culegerea roadelor. Munca în sine presupune efort, culesul împlinire și bucurie.

Iată o privire a unei evoluții în munca spirituală:

          Perspectiva opțională și motivațională: o continuitate progresivă, bazată pe o motivație non-egoistă. Privirea unui produs finit, ca și lucrător nu se face pe raftul de prezentare doar. Doar consumatorul se duce la raft. Opțiunea de a vedea un lucru în faza finală este dată de cel puțin două motive: scop și proces de ajungere acolo. Definirea scopului aduce motivația reală a muncitorului. Procesul oglindește valențele scopului.

„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:20,21)   „să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.” (1 Tesaloniceni 2:12)

          Perspectiva gândirii sau a conceptelor cultivate. Nu mă comport ca să fiu ci mă comport pentru că sunt! Înainte de a face trebuie să fii! Calitatea slujiri este dată de statului deținut de lucrător. Un medic nu poate profesa ca muzician, nici un tâmplar ca electrician, dacă nu au calificarea și siguranța intervenției. Altminteri, dezastru poate fi produs. Fiecare are o înzestrare cultivată prin asimilare de cunoștințe și calități. Calitățile pot fi moștenește uneori nativ alteori ele fiind un dar special de la Dumnezeu. Părul face pere pentru că este păr, iar dacă soiul este special, este posibil să fie în urma unei altoiri. Selectivitatea bazelor este imperativ necesară: pe ce așezi ca să fii?

„Căci noi Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi Sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:9)   „Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi Suntem ai Domnului.” (Romani 14:8)

          Perspectiva practică. Catargele corăbiilor cu vele erau luate din copacii care creșteau pe munte, într-o zonă pietroasă, cu expunere la intemperii. Rezistența și dimensiunea era elementele principale în selectivitatea lor în acest scop. Practic, catargul este dispus la rupere, din cauza forței vântului. Dar cu toate astea, el trebuie să reziste, atât timp cât corabia este pe mare. Chemarea la slujire nu este o chemare la confort, chiar dacă în anumite momente suntem binecuvântați cu liniște. Munca și solicitarea fac parte din și domină slujirea. Chiar dacă sunt valuri, chiar dacă vin vânturi, de la catarg se dă stabilitatea și direcția corăbiei. La ancorare nu se spune că catargul a ajuns la mal ci corabia. Dar munca individuală a catargului, împreună cu cea a celor ce l-au mânuit, etc., scot corabia la mal. Acesta este rodul muncii unui catarg, în sine. Aceasta este o definiție a menirii, a implicării.

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Psalmi 1:1-3) … chiar dacă…

Descrierea procesului de a ajunge la rod în acest articol este minusculă. Ea implică mult mai multe aspecte. Sperăm să fie o provocare pentru cel ce v-a semăna, sau o concluzie pentru cel care deja strânge roade. Dumnezeu să deschidă perspective pentru fiecare!

          Dar una peste alta, vă mulțumim că ne urmăriți! Apreciem dorința dumneavoastră de fii cu noi, și vă dorim întotdeauna un timp binecuvântat împreună cu Biserica Betel! Apreciem prezența dumneavoastră fizică în sanctuar, la timpul de părtășie și închinare al bisericii! Vă așteptăm de fiecare dată! Sperăm ca transmisia on-line să vă fie cel mai de folos atunci când sunteți bolnavi, imobilizați din cauza circumstanțelor nedorite și nu vă puteți desprinde de casă sau departe de noi. În rest, vă așteptăm să fim fizic împreună! Biserica trebuie să fie reală nu virtuală!

Iată câte elemente ale slujirii în luna Octombrie 2015:

–                      Duminică, 4 octombrie, ora 17.00: Cina Domnului.

–                      Joi, 8, 15 octombrie, ora 20.00, seară de rugăciune și părtășie în învățătură biblică. Temele de studiu din luna octombrie vor fii orientate special în dreptul persoanelor care se confruntă cu prezența bolilor cronice în context, și face parte dintr-un ciclu de studiu numit Crizele Vieții.

–                      Duminică, 11 octombrie, ora 17.00, o slujbă în care familiile pot aduce copii la binecuvântare.

–                      Duminică 18 octombrie, ora 17.00, o slujbă în care studenții de la Seminarul biblic European, Sucursala Dublin, vor avea festivitatea de absolvire.

–                      Vineri, 23 octombrie, ora 20.00, o seară în care ne dorim să ne rugăm împreună, toate categoriile sociale din biserică, copii, adolescenți, tineri, vârstnici. Nu ezita să fii cu noi! și tu ai nevoie de rugăciune!

–                      Duminică, 25 octombrie, ora 17.00, o seară de evanghelizare  a bisericii. Fiecare din noi este chemat la slujire. Roagă-te pentru o persoană și cheam-o la adunare. Rodul acesta îți v-a aduce răsplată.

–                      Joi, 29 octombrie, ora 20.00, o seară de părtășie cu biserica. Invitatul nostru, fratele Samuel Tuțac, va fi în slujba Domnului pentru noi, vestind Cuvântul Domnului.

–                      Vineri 30, și sâmbătă, 31 octombrie Conferința tinerilor cu tema Valori Răsturnate, invitat Samuel Tuțac.

–                      Duminică, 1 noiembrie ora 17.00, o seară de evanghelizare. Din nou, fiecare din noi este chemat la slujire. Nu uita, intențiile nu sunt decât un gând. Practica este o muncă și ea este plătibilă.

–                      Vă așteptăm cu mult drag, și vă dorim o toamnă binecuvântată!

Atenție la bagaje!

    Perioada frumoasă a anului se apropie. Simțim izul dorit și plăcut al căldurii, căutăm tot mai mult un mod de a pleca undeva departe de cadrul în care ne învârtim în fiecare zi, plictisiți uneori și lipsiți de sens. Poate acasă la părinți, poate undeva într-un loc mai plăcut, poate…

Fiecare an care se scurge repetă aproape la fel ciclul de evenimente, aducând cu el mai aproape borna unui nou început, într-o lume cu alte coordonate, în alte dimensiuni. Nici nu realizăm de fapt că ni se potrivește așa de bine, nu doar pentru o perioadă din an, termenul „călători” sau „turiști” prin viață. Călătorim liniștiți sau bulversați de evenimente, încărcând în bagajul vieții noastre tot felul de valori. Le păstrăm pe cele care ne dau o imagine mai diferită de cei din jur. Uneori nici nu le verificăm valoarea. Dacă sunt „roșii” sunt frumoase! Nu ar fi o așa de mare problemă dacă aceste elemente ar fi ceva la care am putea ușor renunța. Dar pe măsură ce trece timpul, complexul dependenței de ele devine tot mai evident. Cheltuim să le ținem, sacrificăm pentru a fi cât mai evidente. Simțim cum încet suntem dominați de lucrurile pe care le-am creat, le-am valorizat excesiv. Aproape că devine un ritual raportul la ele, dacă nu deja a devenit de mult. Le-am îndumnezeit chiar, pe cele mai „plăcute”, uitând că de fapt Dumnezeul adevărat nu este creat, el este Creator.

Am încercat să fac o listă de astfel de lucruri pe care le-am văzut, permițându-mi curiozitatea de a mă uita și în bagajul meu și în al altora. Știi, dragă cititorule, îmi e frică să nu te trădez demascând secretele tale adânci, pe care le ții învelite în ștergare, chiar în bagajul tău. Uită-te și tu atent, și fă-ți socoteala. Te ajută ce cari cu tine sau te încurcă. Destinația ta nu este următorul program de divertisment, biserică, etc. ci este așa cum tu dorești: Cerul, țara pe care vrea Domnul să ți-o dea. Călătorești într-acolo? „Vedeţi să nu vi se amăgească inima, şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor. Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile, şi n-ar mai fi ploaie; pământul nu şi-ar mai da roadele, şi aţi pieri curând din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul. Puneţi-vă, deci, în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre, şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri. Să învăţaţi pe copiii voştri în ele, şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le scrii pe ușciorii casei tale şi pe porţile tale. Şi atunci zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului.”(Deuteronomul 11:16-21)

Petru Titi Aron

Top