Cea mai mare problemă a societății seculare este să se definească. Pe marginea acestei preocupări s-au dezvoltat o gamă largă de concepte, care țintesc în special zona de gândire. Fiecare astfel de gânditor susține că are dreptate, argumentând totdeauna că celălalt este greșit,  generând astfel un conflict nesfârșit, și un dezechilibru social. Când echilibrul mental al unei persoane este alterat, tenta este de a se agăța de orice fel de suport cu speranța de a găsi siguranța devine proverbială. Ce este periculos în acest proces este faptul că o persoană fără echilibru, poate fi ușor direcționată spre un concept dorit de mentor care poate uneori să nu îndeplinească nevoile reale ale celui în problemă ci atingerea unui obiectiv personal al mentorului. Astfel se nasc cele mai ciudate anormalități. „Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:16).  

A fi sau a nu fi plin de pace este nu numai un obiectiv dar și o necesitate. Fiecare persoană își dorește să se așeze într-o dimensiune de confort spiritual. Ceea ce tulbură cel mai mult liniștea este conștiința încărcată: odată în relațiile cu el însuși, apoi cu semenii iar mai apoi cu divinitatea. „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine.” (Ioan 14:1). Credința în Dumnezeu aduce descătușarea sufletească și generarea unei poziții în care se poate declanșa o relaționare bună cu semenii. Paradoxul condiției umane este că nu putem deveni noi înșine decât sub influenta altora, spunea un înțelept. „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27). „Pacea să fie între zidurile tale, și liniștea în casele tale domnești!” (Psalmi 122:7).

A fi sau a nu fi un părinte bun. Susanna Wesley a fost a 25-a fiică din cei 25 de copii a doctorului Samuel Annesley și Mary White, precum și mama lui John și Charles Wesley. Deși nu a predicat niciodată, nu a publicat nici o carte, nu a fondat nici o biserică, ea este cunoscută sub numele de Mama Metodismului, pentru că doi dintre fiii ei, John Wesley și Charles Wesley, în calitate de copii au aplicat exemplul, învățăturile și circumstanțele vieții lor de acasă în practica vieții lor. Susanna a cunoscut multe greutăți de-a lungul vieții sale. I-au murit în perioada copilăriei lor, 9 din cei 19 copii. Soțul ei i-a părăsit pe ea și pe copii timp de peste un an din cauza unei dispute minore. Susanna Wesley i-a scris: „Sunt femeie, dar sunt și amanta unei familii numeroase. Și, deși sarcina superioară a sufletelor conținute în ea se află asupra ta, totuși, în absența ta îndelungată, nu pot să nu privesc fiecare suflet pe care îl lași sub sarcina mea ca un talent care mi-a fost încredințat sub o încredere. Nu sunt bărbat și nici slujitor, totuși, ca mamă responsabilă, am simțit că ar trebui să fac mai mult decât făcusem. Am decis să încep cu proprii mei copii, în care observ următoarea metodă: îmi iau o proporție de timp pe care o pot economisi în fiecare noapte pentru a discuta cu fiecare copil separat. Luni vorbesc cu Molly, marți cu Hetty, miercuri cu Nancy, joi cu Jacky, vineri cu Patty, sâmbătă cu Charles.” Ea se ruga în fiecare săptămână câte un ceas pentru fiecare copil al ei. Tu cât cheltuiești în rugăciune pentru copii tăi?

A fi sau a nu fi rob este o altă dimensiune existențială. Lucrurile care ne domină dorințele, timpul, și dețin capitalul cheltuielilor noastre ne robesc. Patima fumatului, alcoolului, drogurilor, pornografiei, furatului, mințitului, înșelăciunilor, jocurilor de noroc, etc. fac din om un rob al acestora. „Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta; dar dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.” (1 Corinteni 7:21-22). Cu alte cuvinte există o robie care distruge pe om și una care înalță. Robia lui Hristos înnobilează. „De asemenea, și firea așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar știm că până în ziua de azi, toată firea suspină și sufere durerile nașterii.” (Romani 8:19-22). „Firea noastră bolnavă, decăzută și moartă avea nevoie să fie vindecată, ridicată și înviată.” (Sfântul Grigorie de Nyssa)

„Dar voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.” (Iuda 1:20-21).

« Ce înseamnă a fi bun?
Nu refuza să ajuți pe cel nevoiaș! »