Sa-L cunoastem pe Dumnezeu!

Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis:
 „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, 
să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.” 
Marcu 8:34  
Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi. El se găsește pictat sau scrijelit în peșterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană și precreștină el a fost un simbol preferat al celților (monezile lor ne stau mărturie). Știm însă cu siguranță că el a fost un simbol legat de divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverșilor zei egipteni reprezentați de oamenii acelor timpuri, sau pe sarcofagele și pereții mormintelor lor.  În antichitate existau mai multe tipuri de cruci.
  Romanii se foloseau de trei feluri de cruci: crux comissa, denumită și crucea Sfântului Antoniu, avea forma literei T; crux immissa, sau crucea latină veche, avea 4 brațe (+); crux decussata, sau crucea Sfântului Andrei, avea forma literei X. Mântuitorul a fost răstignit pe o crux immissa. Acest fapt apare și în Sfânta Scriptură, unde Matei 27:37, Marcu 15:26, Luca 23:38 și Ioan 19:19 pomenesc despre titlul pironit deasupra capului lui Hristos (redat iconografic cu inițialele I.N.R.I. - Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor).
Nu voi încerca o neapărată abordare a crucii materiale, imagine a creștinismului care conduce la tabloidizarea jertfei Mântuitorului, ci voi încerca o prezentare a crucii simbol al sacrificiului spiritual care caracterizează creștinul devotat. Domnul Hristos a spus că trebuie să ne luăm crucea și să-l urmăm. Acesată afirmație nu se referă la lemnul în sine ci la greutățile întâmpinate în a-L urma! Urmează-mă chiar dacă... !!!
Lepădarea de sine este un lucru care uneori ne vine greu să-l facem. Interpretăm asta uneori chiar ca fiind o depersonalizare, cu toate că mântuitorul nu dorește ca noi să devenim anonimi sau unul din marea mulțime. Noi avem un nume, un caracter, rațiune și sentimente proprii. Isus vrea ca în deplină luciditate să înțelegem exemplul dat de El: a renunțat la poziția lui din slavă, iubind, sacrificându-Se chiar dacă... Lepădarea de sine este puterea de a te apleca în mod voit la cel ce are nevoie de ajutor, de un cuvânt de încurajare, de timpul care să-l petrecem cu el, etc.
Crucea este uneori frumoasă. O facem din aur sau argint, o atârnăm la gât de un lănțișor frumos de aur, pe perete pictată de un pictor iscusit, etc. Diferența e că Isus a așezat-o pe umerii lui. La un moment dat nu a mai putut să o ducă, a căzut și a fost nevoie de un Simon de la Cirena să-I dea ajutor pentru a o urca pâna la locul sacrificiului. Crucea a fost tronul torturii, a fost așezată între tâlhari, în contextul sadic al călăilor, a batjocurilor trecătorilor și a insultelor chiar și a tovarășilor de suferință. Crucea e locul unde păcatele ne-au fost iertate. Se aude și acum peste ani, celebra rugăciune divină plină de dagoste: „Tată iartă-i că nu știu ce fac!” (Luca 23:34) Să iubim crucea, să ne-o amintim cu acel gust amar al suferințelor din care udată cu lacrimi și sânge se înalță tandră și plină de speranță grandiosa iubire. Iubește chiar dacă pentru asta trebuie să suferi! Iubirea este o decizie, chiar dacă...chiar dacă uneori ți se pare că e o cruce.
Modelele societății secolului XXI sunt diverse. Ne alegem modele în funcție de înclinațiile pe care le avem, iar starurile ne transmit prin ceea ce fac și spun punctul final al unui proces de asemănare: hainele, frizurile, vorbele, activitățile, etc. Isus trebuie să fie modelul de urmat al fiecărui creștin. Când el spune urmează-mă vrea ca noi să facem ce El însuși a făcut: a iubit, s-a sacrificat, a renunțat la confortul lui, a fost gata să plătescă orice fel de preț pentru omenire. Ne apropiem de ziua comemorării morții pe cruce a Mântuitorului, de sărbătoarea Invierii Domnului. În aceste momente de mare însemnătate spirituală, să lăsăm pe Isus să ne modeleze, și să învățăm de la El să iubim, să credem în Dumnezeu și plini de credință să ne închinăm Lui, să lăsăm lumina să ne pătrundă în inimi, să fim mai buni, mai iertători, să acceptăm să urmăm pe Isus!
Dumnezeu să ne ajute!
Sărbători binecuvântate, pline de pace, multă dragoste și armonie în familie, prosperitate în toate, bucurie și multă, multă lumina!!!
                                                              Prezbiter Petru (Titi) Aron
                                              Biserica Penticostală Română BETEL Dublin