Rubrica Păstorului

Un gând despre credinciosul care se botează

Unul dintre lucrurile importante la începutul vieții de credință în Dumnezeu al unui om este botezul în apă. Acesta este un aspect al dimensiunii practice a mărturisirii credinței.

Desigur începutul acesta cu proclamări clare, fundamentate în trăiri reale bazate pe experiență cu Dumnezeu și nu în ultimul rând pe ascultarea de Cuvântul Sfânt scris, aduce în prim planul vieții credinciosului vulnerabilitatea prin faptul că la intersecția dintre lumea spirituală și cea fizică, el este pus în postura de luptător în special pentru a-și păstra condiția de mântuit obținută prin credință și în același timp ca mărturisitor. Prin viața credinciosului mântuit trebuie să fie promovată voia lui Dumnezeu. Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.” (2 Corinteni 3:2)

Există întotdeauna un mod principial prin care credinciosul poate să reușească. Elementul fundamental este parteneriatul cu Dumnezeu, accesând aici valoarea Duhului Sfânt, care intră în credincios în momentul nașterii din nou și apoi continuă să influențeze în așa fel încât creșterea spirituală devine o normalitate, dacă prezența Duhului Sfânt este una autentică. Pentru cei care se botează, Duhul Sfânt este indispensabil! (Tit 3.5-8)

Alt aspect principial este fundamentarea în Cuvântul Scris! Hrana sufletului este cultivată în solul inspirației scriptice. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4) Credinciosul fără bază biblică este ușor influențabil.

Un alt aspect: capacitatea de a controla la liber arbitru propria ființă cu toate componentele ei: gânduri, tentații, fapte, etc. Este notabil că viața de credință implică anumite interdicții. Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământești: Sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți”. (Galateni 5:17) Chiar și cele care am vrea noi să fie propulsii pentru spiritualitate și puterea divină nu sunt acceptate. Atunci diavolul L-a dus în Sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului, și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.” „De asemenea este scris” a zis Iisus: „Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău.” (Matei 4:5-6) Dumnezeu vrea ca noi să promovăm modestia. Excelența în intervenții este a lui Dumnezeu și o va face cum și când vrea El!

Ultimul aspect pe care aș vrea să îl punctez este unul care de fapt este un efect al cunoașterii și aprecierii lui Dumnezeu, care de fapt trebuie să devină o constantă: închinarea. Închinarea este modul de viață, este direcțională în raport cu alte persoane, este vital spirituală în raport cu propria persoană, și foarte clar: trebuie adresată lui Dumnezeu fără rezerve sau excepții.. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” (Matei 4:10)

De fapt, de la botez care este un precedent al mărturisirii publice se declanșează în viața credinciosul un întreg proces al mărturisii. Botezul este evenimentul care trage cortina, ca lumina reflectoarelor să cadă pe credinciosul care proclamă public pe podiumul slujbei publice a bisericii minunea mântuirii. Însă podiumul de data asta nu este locul unui act artistic, ci el face parte din viață! Biserica nu este doar slujba, scena, ea este ființa spirituală și fizică dispersată în societatea seculară și în istorie. Biserica este mărturisitoare, evident credinciosul face parte din ea. Biserica nu este o slujbă, așadar slujba trebuie să fie un segment din viața credinciosului, fără ca acesta să fie o amputare a realității continue a lui, sau invers. Credinciosul nu este un artist! Închinarea și mărturisirea trebuie să fie o continuitate fundamentată în realitate!

Doamne ajută!

 


 

Să facem sărbătoarea frumoasă!

     Învierea lui Isus Hristos este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini. Învierea lui Isus este cea mai mare sărbătoare a bisericii. Este sărbătorită în prima duminică de după prima lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian).

Biblia mărturisește despre aspectele învierii, surprinse în diferite momente și pe diferite nivele sociale: soldații (Matei 28:11), preoții și bătrânii evrei (Matei 28:11-13), Maria Magdalena (Ioan 20:11-18; Marcu 16:12-13), femeile mironosițe (Matei 28:9-10; Luca 24:10-11), Simon Petru (Luca 24:34; Cf. 1 Corinteni 25:5), cei doi ucenici în drum spre Emaus (Luca 24:13-35; Marcu 16:12-13), Toma (Ioan 20:26-29), șapte apostoli, în Provincia Galileea, lângă Marea Tiberiadei (Ioan 21:1-14), Apostolilor pe un munte din Galileea (Matei 28:16-20), la cinci sute de frați (I Corinteni 15.6), apostolului Iacov (I Corinteni 15.7), și apostolilor, în ziua înălțării Domnului în Ceruri (Luca 24:44-53; Marcu 16:15-20). Unii critici biblici susțin că unele din aceste paragrafe au fost introduse ulterior în scripturi. Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui Isus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei. Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise. Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele Marcu 16:9-20, prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform căruia Isus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici pe Hristos înviat. Numai versiunea neconformă cu originalul (inautentică) a Evangheliei după Marcu Îl descrie pe Hristos înviat, această descriere fiind rodul fanteziei copiștilor, este părerea lui Garcés. Din punct de vedere psihologic, unii argumentează că relatarea învierii se bazează pe halucinațiile apostolilor produse de intensa lor tristețe datorată pierderii lui Isus.

Însă în sprijinul învierii, pe lângă Biblie, contrazicând teoriile liberale care au o notă de anticreștinism subtil, vădit, avem dovezile istorice. Josephus Flavius  (cca. 37–100 d. Hr.), un evreu și în același timp cetățean roman care a lucrat sub dinastia Flavienilor care a scris Antichități Iudaice, în două volume, conțin un pasaj intitulat „Isus și Pilat”, (volumul 2, pagina 445) în care se descrie moartea și învierea lui Isus Hristos: „în vremea aceea a trăit Isus, un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii poporului nostru, 1-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au prezis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De atunci și până azi dăinuie poporul creștinilor, care își trage numele de la dânsul.” Ca atare rămâne discutabil dacă un izvor istoric independent de Biblie și a cărui autenticitate este azi admisă, confirmă sau nu ideea că Isus a înviat!

Cert este că învierea lui Isus este o bază solidă a existenței bisericii. Biserica există ca o entitate vie datorită vieții celui ce este numit Capul ei. Și aici nu trebuie aduse argumente. Acest lucru funcționează ca o axiomă din matematică. Realitatea vorbește!

Stimați credincioși, pentru că din nou găsim bucuria și resursele pentru viață în acest eveniment măreț al învierii, să lăsăm bucuria să ne inunde! Desigur, dacă dăm valoare surselor de bucurie ea va venii negreșit. Vă propun să priviți la faptul că credința în Cel înviat a străbătut secolele și ajuns până la noi! Vă propun să priviți la frumusețea vieții a celor care într-adevăr l-au găsit pe Înviat! Vă propun să ne facem mai buni! Bunătatea care nu este egoistă ci generoasă ne va face fericiți. Nu vei fi niciodată fericit cu mâna întinsă cerând să primiți! Sentimentul de nemulțumire va copleșii, va aduce frustrări și suferință interioară! Vei fi fericit când vei face parte din ceea ce ai și celui ce nu are, chiar dacă nu ai mult!

Vei fi fericit când sufletul tău va fi descărcat de crucea pe care tu ai luat-o fără să ți-o dea cineva! Uneori sentimentele care le nutrim cresc în noi monștrii cu chipul celor pe care îi considerăm rivali. Ne certăm cu ei în gând, chiar ne luptăm! Ne comportăm funcție de imaginațiile pe care le avem despre ceea ce lor nu le-ar plăcea! Ne omorâm singuri în acest fel! De ziua învierii, te provoc să-ți golești inima! Întinde mâna zâmbitor spre cel cu care nu te împaci, cere-i iertare chiar dacă nu ești vinovat, și bucură-te apoi de sentimentul că în sufletul tău ai biruit răul prin bine! Și de ce nu asemănându-te cu Hristos, care a biruit Moartea cu propria Lui moarte, chiar atunci când toți credeau că s-a terminat. El a ieșit din mormânt triumfător, iar drumul lui care părea blocat de o piatră s-a deschis și a atins splendoarea cerească! Fi liber de sărbătoarea aceasta! Privește spre libertate și spulberă orice obiect care ți se interpune! Fă-ți sărbătoarea frumoasă!

     „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.  În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm că Hristosul înviat din morți, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.” (Romani 6:4-9)

Hristos a Înviat!


Pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos,

să aveți toți același fel de vorbire!

Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, săaveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi închip desăvârşit într-un gând şi o simţire. (1 Corinteni 1:10)  

           Există atât de multe țeluri în viață care se clădesc, uneori pe ambiții, alteori pe scopuri inutile. Orgoliile țin uneori loc de baze ale construirii, iar elementele construcției și obiectivele sunt uneori mediocre, bazate pe populism sau concurență. Dimensiunea elementului final precum și rezistența este dată de calitatea lucrărilor și materialelor de construcție. Fiecare om, indiferent de locul pe care îl ocupă în economia societății actuale, fie organizații, biserică sau cont propriu, construiește. Scopul este întotdeauna
existent. Uneori lucrările sunt dezordonate, lipsite de continuitate pentru că scopul în sine este ascuns sau variabil. Însă cel mai dătător de speranțe lucru pentru o astfel de acțiune este să fie un scop declarat în jurul căruia să se cheltuiască resurse și energie. Cel mai nobil scop al credinciosului creștin este să își clădească scopul vieții în dimensiunea chemării experimentate: să fie mântuit. Deși acest lucru începe cu pocăința și nașterea din nou, într-o dimensiune a normalității vieții, relația cu biserica, Trupul lui Hristos este un imperativ și o continuitate.

          Realizarea unității cu și în cadrul bisericii este ca o formulă matematică: în baza chemării tuturor celor ce compun biserica și în baza existenței ei, adică Numele lui Isus Hristos. Biserica nu trebuie construită în jurul unor concepte de natură umană. Nu trebuie orientată în scopul promovării unor elemente care pot fi perisabile: învățături (fundamentate chiar și în moralitate, care pot fi relative, privind aspectul evoluției societății seculare), persoane, activități, etc. Dacă biserica este a lui Hristos, toată atenția în și din cadrul bisericii trebuie îndreptată spre El! Învățătura, exprimarea, imaginea slujirii trebuie să fie hristocentrică.

       Este foarte simplu de spus asta și uneori devine plictisitor să se vorbească despre aspectul unitarian în Hristos. Însă când dimensiunea exprimării trece de bariera vorbelor, și devine o practică, atunci dintr-o dată apare frumusețea și animozitatea care provoacă: adică țelul de a fi în același ton cu cel cu care te numești frate și compui aceiași ființă metaforizată de apostolul Pavel în „trup” (1 Corinteni 12:13), sau de Ioan în „mireasă” a lui Hristos (Apocalipsa 21:2,9). Un trup normal are doar o gură, adică un singur mod de exprimare, are un cap care reprezintă o singură bază de informații care se transmit înspre ființă, este unitară în acțiuni, ca un trup activ, cu forme de lucru conștiente sau reacții asemănătoare cu cele de natură subconștientă, adică în baza naturii și construcției sau a caracterului. Adică vorbirea, practica, forma de gândire și împlinirea din interior sau satisfacția la nivel de cuget trebuie să fie o valoare asimilată asemănător la toți membrii componenți chiar dacă inevitabil apare diversitatea.

           Să notăm un aspect al unității valorificat prin același mod de exprimare verbală. Gura vorbește din prisosul inimii, spune Domnul Hristos (Matei 12:34). Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi și se ruga, înconjurat de multe cărți. Un șoricel a ieșit dintr-o gaură, s-a apropiat de el și a început să-i ronțăie talpa încălțămintei. Omul a făcut ochii mari și a strigat furios la șoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns șoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poți să vorbești frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns șoricelul, dacă nu știi să vorbești frumos cu un șoricel neputincios?
Așadar, dacă vrem să avem un mod de a ne exprima în baza valorii care unește, adică în Numele lui Isus Hristos, să fim atenți cum vorbim cu șoriceii, iar dacă nu avem șoricei prin preajmă, să fim atenți cum vorbim cu semenii!

Doamne ajută-ne să vorbim frumos!


De Anul Nou

     Sfârșitul anului se apropie cu rapiditate și este, cu siguranță, momentul pe care fiecare dintre noi îl așteaptă pentru a sărbători un nou început alături de prieteni și familie. Însă, în afară de faptul că treci într-un an nou, ce anume știi despre noaptea dintre ani? Iată câteva curiozități:

     Împăratul roman Julius Caesar, în anul 45 d. Hr. a fost cel care a stabilit ca anul nou să înceapă în 1 ianuarie. Înainte de asta, anul nou în Imperiul Roman începea în 1 Martie. Acesta a numit luna ianuarie după zeul Janus, care era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi. Era zeul ușii, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de tranziție. Ianus a fost una dintre cele mai vechi divinități din mitologia romană. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit în Latium în epoca de aur. După moarte a fost divinizat fiindcă sădise în supușii săi evlavia și puritatea morală. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: în timp ce dușmanii se pregăteau să treacă peste zidurile Capitoliului, Ianus a făcut să țâșnească în fața lor un șuvoi fierbinte, care i-a silit să se retragă. De aici la Roma a rămas obiceiul de a lăsa în timp de război porțile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului să vină în ajutorul romanilor. În timp de pace ele se închideau. Unele tradiții copiază acest aspect spunând că în noaptea dintre ani, la ora 12.00 trebuie lăsată ușa deschisă pentru ca vechiul an să plece iar cel nou să intre prosper în casă.

     Sărbătoarea anului nou este cea mai veche sărbătoare, fiind sărbătorită pentru prima dată acum 4000 de ani de către babilonieni. Ei sărbătoreau Anul Nou în martie, lună care marca începutul sezonului agricol. Sărbătorile purtau numele de Akitu şi durau 12 zile, care în fond era încoronarea unui rege nou sau reafirmarea loialității poporului față de vechiul rege, în cazul în care acesta decidea să rămână pe tron. Sărbătoarea era însoțită de ritualuri speciale, care înnoiau legămintele poporului față de zei. Pentru babilonieni, continua adorare a zeilor oferea garanția prosperității vieții

     În antichitate, hotărârile luate la cumpăna dintre ani nu exprimau dorințe personale, ci erau mai degrabă îndreptate spre binele comunității. După ce Roma a devenit imperiu în anul 27 î.e.n, soldații și conducătorii cetății jurau credință împăratului exact în noaptea dintre ani. Iar legămintele lor nu erau o simplă formalitate. În anul 69 e.n., la moartea împăratului Nero, legiunile romane aflate pe teritoriul Germaniei de astăzi au declanșat o revoltă de amploare, refuzând să jure credință lui Servius Sulpicius Galba, urmașul lui Nero, pe care îl contestau ca lider. La Roma, gărzile personale ale lui Galba s-au răsculat și ele împotriva candidatului la tron, ucigându-l în piața publică.

     Există unele considerente potrivit cărora Isus s-a născut în anul nou evreiesc, sărbătoare specifică cântatului cu trompetele, numit în ebraică Roș Hașana. Roș HaȘana este Anul nou evreiesc începutul unui nou an potrivit cu calendarul ebraic. Cade în ziua a 1 a lunii Tishrei, care este prima lună a calendarului evreiesc modern și prima din cele 10 zile ale penitenței numite Yamim Norayim, care culminează cu Ziua Ispășirii, Yom Kipur. În emisfera nordică, are loc la începutul toamnei. După tradiție, ar fi aniversarea creării celor dintâi oameni, Adam și Eva. În Torah i se mai spune și Yom Hatruá (יום תרועה), ziua sunării (la origine - din trâmbițe, în zilele noastre asociată adesea cu cornul Shofarului). Shofarul este un instrument muzical antic, din corn de berbec, care a devenit simbolul sărbătorii Rosh Hashaná. Obiceiurile de Rosh Hashana includ sunarea din shofar și o cină familială la care se mănâncă alimente simbolice cum ar fi mere unse cu miere, pentru ca anul care începe să fie un an bun și dulce. Alte alimente care trebuiau sa fie prezente si binecuvântate pe masa cinei conform tradiției: granate, curmale, morcovi, dovleac, fasole (verde), praz, o sfecla precum si un cap de peste. Urările obișnuite de Rosh Hashana sunt: „Shaná Tová” (Un an bun) sau „Shana Tová u-Metuká” (Un an bun și dulce), și de asemenea "Ktivá ve-Hatimá Tová". Roș HaȘaná este momentul la care se refereau în mediul evreiesc tradițional contractele legale, atât pentru grija animalelor cât și pentru trebuințele poporului. Mișna precizează că în baza acestei date trebuie calculată desfășurarea anilor și – prin urmare – și anul sabatic și jubileul. Sărbătoarea durează două zile.

    În Torah se face referință la el numindu-l ziua sunetului (cântării) din Șofar (Yom Terua, Levitic 23, 24). Literatura rabinică și liturghia sinagogală descriu Roș haȘana ca fiind Ziua Judecății (Yom ha-Din) și Ziua Amintirii (Yom ha-Zikkaron) a crearii lumii si a lui Adam si Eva. În midrashim se povestește că Dumnezeu se așează pe tron, și în fața Sa se adună întreaga istorie a omenirii (nu doar a poporului evreu).

    Nu știu cât de profund este să sărbătorim Anul Nou. Eu cred însă că acest eveniment este mai degrabă un moment al bilanțului. Încheiem un capitol al vieții marcat de însemnele anuale 2016, și deschidem o nouă filă cu marcaje ascendent cronologice. Probabil o retrospectivă atentă a evenimentelor ne ajută la întocmirea unei strategii și viziuni viitoare asupra modului în care să ne organizăm viața. Însă nu cred că evenimentul calendaristic în sine are rol de înnoire a ceva din ființa umană ci mai degrabă are un rol constatativ și declanșator pur rațional. Decizia pentru schimbare din perspectivă personală ne aparține. Evenimentele, viața și istoria sunt în mâna lui Dumnezeu.

    Așadar, realizând faptul că suntem binecuvântați cu încă un început de an, să beneficiem de tot ce avem, să privim plini de optimism înainte, să credem în Regele Nostru care ne-a condus până acum și care are timpul în mâna Sa! Să ne înnoim legămintele cu El și să lăm decizii de a face totul mai bine! Dumnezeu să ne ajute la asta în toți anii vieții noastre pe care nii dorim să fie cât de mulți și sănătoși! Și dacă într-o zi se vor sfârșii, dincolo de sfârșit să beneficiem de veșnicia plină de bucurie și liniște după care tânjim! „A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai pesus de orice! De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi prea mărim Numele Tău cel slăvit. Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Israel! Ţine totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri şi aceste gânduri, şi întăreşte-i inima în Tine.” (1 Cronici 29:11-13,18)

    Ani mulți și binecuvântați împreună cu Hristos!

 

 


Sărbători binecuvântate de Isus!

Lumina sfântă venită din cer prin întruparea lui Isus să vă umple sufletele, să vă aducă sperantă și pace, bucurie în inimă vouă și celor dragi vouă, și multă sănătate!
„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, care au fost din vechime; (Luca 1:68-70)
Sărbători binecuvântate și pline de Isus, alături de cei dragi, de familiile dumneavoastră împreună cu bisericile unde slujiți!

28 noiembrie - 02 decembrie 2016 Post și rugăciune

     În formele actuale de evoluție ale umanității, cadru de manifestare a celor mai atractive și nocive sisteme de distrugere a calității sufletului, biserica lui Hristos se confruntă cu invazia celei mai evoluate forme de infecție seculară din istoria umanității. Urâciunile devin elemente de decor, practicile care altădată erau ascunse și chiar condamnate de cetățeni astăzi sunt promovate ca fiind normalități. Totul este diluat sub aspectul relativității.

Dar cu toate acestea, încă, există capacitatea bisericii de a proclama baza pe care este zidită, realitatea existenței unui ziditor care de fapt deșii totul pare scăpat de sub control este la timonă. Acesta este Dumnezeu! „Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel Sfânt.” (Psalmi 3:3,4)

Veniți să privim retrospectiv și în același timp cu perspectivă, și să aducem prin tot ce facem Dumnezeului nostru un prinos. Biserica Betel vă așteaptă la unirea cu noi în post și rugăciune în perioada 28 noiembrie - 02 decembrie 2016. La final am vrea să concludem cu o searaă de rugăciune prelungită. Iată care sunt motivele noastre de rugăciune:

  1. Mulțumire pentru toate lucrurile care s-au întâmplat în anul 2016 :
    • Binecuvântările personale și familiale.
    • Binecuvântările și reușitele bisericii :
      • Copii născuți.
      • Familiile construite.
      • Rezolvarea cazului familiei Botnariu.
      • Botezurile în apă.
      • Botezurile cu Duhul Sânt.
      • Realizările departamentelor de lucru a bisericii.
      • Conferințele care au ajutat la edificarea spirituală a bisericii.
      • Studiile pe teme: Anul Familiei Betel.
    • Familiile bisericii.
    • Încercările care ne-au modelat.
  2. Situațiile speciale care au fost cu caracter continuu pe lista de rugăciune în anul 2016.
    • Bolnavi.
    • Proiecte.
    • Cazuri speciale: familiile cu probleme speciale greu încercate.
  3. În fiecare zi vom aduce în rugăciune următoarele ramuri de slujire a bisericii:
    • Luni: problemele speciale din biserică, toate ramurile de slujire cuprinse în secțiunea comitetului executiv.
    • Marți: tineretul, adolescenții, toate ramurile de slujire cuprinse în secțiunea consiliului spiritual.
    • Miercuri: corul, orchestra, famfara, grupurile de cântare și muzicanții din biserică, copii din biserică.
    • Joi: predicatorii și seminariștii.
    • Vineri: proiectele în curs de desfășurare.
  4. Viziunea pentru 2017.
    • Angajament la unitate a bisericii.
    • Nevoile bisericii :
      • La nivel personal
      • La nivel de familie
      • La nivel de departamente
      • La nivel de biserică
      • Ridicarea de slujitori
    • Terenul de construcție pentru biserică.

Împărțirea în ordine alfabetică a membrilor bisericii pentru post.

Luni: familiile a căror nume de familie începe cu litera A, B, C, Ș

Marți: familiile a căror nume de familie începe cu litera D, E, F, G, T

Miercuri: H, I, K, L, M, Ț

Joi: N, O, P, R, S, U, V

Vineri: Toată biserica

Așadar, „Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.” (Ioel 1:14)


Fi prezent la închinarea bisericii în care ești membru!

„Mă bucur când mi se zice „Haide la Casa Domnului!”

(Psalmi 122:1)

 

Secularismul își pune amprenta tot mai pregnant pe valorile care au construit societatea. Diluarea esențelor tari ca: familia, biserica și relațiile bazate pe onestitate a devenit o activitate prioritară în media, influențele socio-politice, etc. Moralitatea a căpătat forme acute de relativism. Confortul este prima opțiune în fiecare circumstanță, iar sacrificiile pentru obținerea lui uneori sunt făcute fără a ține cont de mijloace, efecte, valori consumate. De fapt acesta este aspectul luxurian contemporan, în care savurăm izul vedetismului și ne abandonăm în hamacul legănat de vântul schimbărilor, adormiți sub arborii care ne umbresc, fără să ne dăm seama că aproape este întuneric și vin pericolele nopții!

Biserica parcă este ruptă de adevărata ei dimensiune. Căutăm mereu tot felul de tertipuri de acomodare la schimbări, sub pretextul că evoluția lucrurilor trebuie să definească competitivitatea raportată la necesități. De fapt nu negăm nevoia de evoluție și adaptare la context, ci, punctăm pericolul de a dilua esențele tari! Părtășia și prezența este elementul imperios necesar pentru a socializa. Surogatul socializării prin intermediu rețelelor de gen trebuie tratat ca atare: comunicarea modernă și trebuie să recunoaștem, seacă. De fapt, cadrul în care facem act de prezență fizică este mediul adevăratei relații, atât inter-umane cât și pe verticală.

Vă invităm dragii noștri, nu vă lăsați luați de valul secular, chiar dacă este colorat frumos și are fundiță! Diavolul dintotdeauna vrea să minimalizeze conceptul de ascultare de Dumnezeu, încercând interpretări din perspectiva lui, cu interes de a determina pe oameni să decidă că ascultarea de Dumnezeu poate să fie o împletitură de păreri personale cu versete biblice, care nasc ori un liberalism fără orizont ori un extremism îngust și întunecat. „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Evrei 10:25) „...veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!” (Psalmi 95:6)

Salutăm pe toți vizitatorii web-site-ului nostru să nu treacă ușor peste provocarea de fi părtași la închinarea și slujirea bisericii și îi îndemnăm să fie prezenți la slujbe!  Fiți împreună cu bisericile unde sunteți membrii în aceste perioade părtași la închinare, deschideți-vă sufletul și lăsați pe Dumnezeu să vă umple! Dacă nu aveți această oportunitate vă invităm on-line alături de noi! Vă dorim să aveți o perioadă binecuvântată plină de împliniri și bucurii!

 


Botezul în apă

     „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:19-20)

Suntem bucuroși ca în anul 2016 să avem o nouă grupă de candidați care vor încheia legământ prin botez. Mulțumim în deosebi Domnului care prin Jertfa sa mântuitoare face ca sărbătorile bisericii să continue, provocându-ne la reverență și pe această cale tuturor celor care au făcut posibil asta, prin modul lor de a evangheliza, de a slujii și de a sta la dispoziția lui Dumnezeu.

Forma practică de împlinire a marii trimiteri a lui Isus, enunțată după episodul învierii, biserica o materializează în trei capitole majore:

  1. Faceți ucenici!

Elementele constitutive ale realizării acestui obiectiv sunt acceptarea și inițierea. Este de remarcat faptul că un ucenic nu este luat forțat în echipa unei calfe, el trebuie să decidă participarea. Nivelul de start al uceniciei este echivalentul libertății de decizie sau al liberului arbitru. Desigur alegerea este una voită pe o bază informațională, așezată în învățătura biblică și experiența tangenței cu Calfa. Rezultatele unei astfel de etape este evident startul pocăinței care precede nașterea din nou.

Inițierea are corespondențe justificate în etapa uceniciei; de fapt aici se dăltuiește forma ucenicului. Stabilirea obiectivului și a strategiei de atingere a acestuia sunt elementele vitale. Ucenicul lui Hristos trebuie să copieze pe Hristos: ținta trebuie să fie Împărăția Cerurilor propovăduită de El, iar calea trebuie să fie urmele pașilor Lui. Costul uneori surprinde, însă întotdeauna scopul trebuie să rămână nobil și dorit de atins. La început pașii sunt ca a unui novice dar încet, experiența urmării lui Hristos poate maturiza învățăcelul pentru a deveni mai performant. Întotdeauna în raport cu cel care este Calea, ucenicul rămâne ucenic. Fiți ucenici ai lui Isus!

2. Botezați!

Dimensiunea botezului cuprinde câteva aspecte paradigmatice ale elementului spiritualitate:

Cufundarea în apa botezului, așa cum Pavel scrie romanilor: „Nu ştiţi că toţi câți am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” (Romani 6:-4)  reprezintă o nouă formă de abordare a vieții. Adică o formă de viață care să ne facă compatibili cu ceea ce s-a întâmplat cu Isus după înviere: ascensiunea în împărăția lui Dumnezeu. Cufundarea în apă este paradigma dezbrăcării de omul nepocăit, iar ridicarea este simbolul învierii noastre spirituale într-o formă prescrisă pentru eternitate. De fapt, conform teologiei petrine, în apă prin cufundare nu se produce spălarea ci mărturia! Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos,” (1 Petru 3:21)

Desigur botezul are și formă normativă: este aspectul credinței mântuitoare enunțate faptic, „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” (Marcu 16:16), precum și forma de angajament exprimată prin legământ: slujirea pentru toată viața. Botezați-vă ca să fiți mântuiți!

3. Învățați!

Aspectul învățării nu este unul cadrat într-o unitate de timp limitată. Este o continuitate! Duhul pregătește biserica pentru reîntâlnirea cu Hristos, iar forma de lucru a Duhului este una pliată pe sistemul de lucru al bisericii, raportul făcându-se specific la slujitori și daruri. „Dar mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26)  Scopul primirii Făgăduinței dată în ziua Cinzecimii este mărturisirea, care este suplimentată de carismele primite de primii creștini prin Duhul. Vorbirea persoanelor umplute cu Duhul Sfânt la Rusalii au impresionat audiența, iar mai apoi au influențat deciziile celor trei mii de oamenii care primesc pocăința. Perpetuarea umplerii oamenilor cu Duhul Sfânt a făcut ca biserica să înregistreze progresie, iar cuvântul inspirat scris să devină normativ pentru creștini. Asimilarea învățăturii este o poruncă: continuați să fiți învățabili, și astfel utili și eficienți în promovarea valorilor Împărăției lui Dumnezeu!

Așadar, biserica Betel acceptă să fie botezați doar cei care au fost inițiați prin cateheză, apoi după botez, învățarea și slujirea trebuie să continue. Viața de pocăință nu este una lipsită de dinamism: ea trebuie să fie o activitate constantă și în același timp o progresie. Responsabilitatea propovăduirii ne aparține, până la sfârșitul veacurilor!

Dorim celor ce primesc botezul o viață de biruință în Hristos!


Sărbătoarea învierii și realitatea

De cele mai multe ori pe lucrurile valoroase, pe care le așezăm uneori pe socluri sau în locuri mai greu accesibile, se așterne praful uitării peste care se dezvoltă tacit și infecțios ciuperca sau parazitul mitului sau tradiției imaginare. Tot felul de înflorituri infecte uneori viu colorate cu legende și imaginații care mai de care, capătă dimensiuni asfixiante. Realitatea valorică a elementului care ar trebuii promovat este uneori ascunsă de un ambalaj făcut prea comercial, de pe care uneori lipsesc indicațiile și ingredientele care îl caracterizează.

Așa se întâmplă cu Sărbătoarea Învierii, din păcate. Este atât de așteptată, dar când vine este un eveniment din care nu ne alegem decât cu o plictiseală amară. Abia așteptăm să vină ziua de marți, de după Paște, să mergem din nou la muncă, să ne mai văicărim o săptămână și să așteptăm din nou weekendul, aducător de amorțeală pe care îl tratăm cu ziua de luni morocănoasă, privind retrospectiv la patul neașternut și răscolit de zvârcoleala noastră cu o carte sau telecomandă în mână, și o ținem tot așa. Uităm repede de valorile care au construit și au generat evenimente cu o însemnătate inimaginabilă. Așa facem de cele mai multe ori cu Sărbătoarea Învierii. O asfixiem cu ouă roșii și cozonaci, haine cumpărate la ofertă din magazinele de soi, un mers țanțoș la biserică unde ne imaginăm uneori că Dumnezeu nu are ce face decât să ne accepte mirosul nostru de parfum scump și pretențiile de a ne afișa în voia noastră, că doar de asta este dragoste și este obligat prin definiție să ne iubească așa cum suntem, și că dacă cumva vreun slujitor al Lui ne atrage atenția asupra vreunei metehne de-a noastre, o să-l văduvim și pe slujitor, și pe biserică și pe Dumnezeu de prezența a încă unui om la slujbă, motivând că…! Este internetul destul de bine edificat cu transmisii on-line și dacă nu găsim nici aici una pe măsură, un film poate fi bine venit și o ieșire la restaurant înainte sau după. Că doar suntem creștini și serbăm Paștele.

Devenim în felul acesta tradiționali la a serba Învierea. Și știm noi oare de ce? Pentru că „prafurile” care acoperă sărbătoritul sunt deja o maladie. Nu ne mai doare jertfa: este confortabil să slujim acum. Cosmetizăm cusururile și putem eticheta calității nejustificat. Nu mai ardem de dor după cuvintele Mântuitorului: este plină lumea de filozofi și oameni cu o retorică impresionantă. Nu mai suntem dispuși să alergăm cu miresme la mormânt riscând să fim tamponați de împotrivirea legiuitorilor, ci vrem distracție sub formă de închinare, pe care să ni le aducă alții, iar noi cu ochii setați să descoperim greșeli să devenim maeștrii criticii! Îl vrem redefinit și pe Dumnezeu după forma noastră de gândire! Oare de ce nu ne întreabă Dumnezeu pe noi câte duminici să fie pe săptămână?  Problema este că noi nu mai vedem pe Isus Înviat, căci El când învie, iese din mormânt, și pleacă spre Galileea și de acolo în cer. Noi vedem culori și forme surogat, care redefinesc plagiant sărbătorea învierii, înlocuind elementul mormânt.

Demolarea formelor care capătă contur tot mai posesiv în cadrul sărbătorii cred că ar trebui să devină prioritate. Dar cum?

În primul rând, trebuie să fim gata să ne sacrificăm pe noi. Sacrificiul Domnului este unul paradigmatic. El „Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:2)  Jertfirea Sa nu a fost una conceptuală sau ascunsă, a fost publică! A fost vizibilă de trecătorii batjocoroși, de preoții satisfăcuți, de mulțimea învolburată. Iar finalitatea ei a fost prețul suprem: viața însăși. Nu putem serba învierea cu adevărat dacă acest traseu nu l-am parcurs în forma completă. Din fotoliile noastre și din lojele decorate cu pretenții nu putem atinge punctul de unde să țâșnească învierea. Trebuie ca aceste definiții ale răutății să fie duse la Calvar și apoi depuse în mormânt. Când acest lucru se va întâmpla, e o chestiune de timp, trei zile în cazul lui Isus, ca îngerul cu chip de fulger  și cutremurul să apară, iar piatra care este îngrămădită de legiuitori să fie dată la o parte ca să iasă din mormântul unde s-a semănat jertfa de sine o nouă formă de viață.

În al doilea rând, învierea reprezintă punctul de pe care se poate porni reconcilierea celor din cadru. Bietul Petru, avea cel mai puternic sentiment de vinovăție. Cuvântul călcat în fața Mântuitorului și lipsa de consecvență în relația cu sine însuși apăsau puternic pe inima lui. Parcă nici cele mai uzuale lucruri pe care le știa face ca profesionist nu le mai reușea: pescuia fără succes. Era frustrat. Dar când pe mal, vede pe Rabi, se echipează pentru întâlnire, sare din barcă și înoată spre mal, probabil nerăbdător să dea explicațiile care aveau să-l liniștească. Sunt mulți frustrați în zilele noastre. Frustrarea nu este rezultatul acțiunii altora: când poți să stai demn în fața nedreptăților create de alții este biruință. Frustrarea este neîmplinire. Și asta conduce la manifestări necontrolate: lașitate, extreme legate acțiune: pasul retragerii sau atacul cu bâta, imaginații care promovează sentimentul de ură, acordarea sinelui dreptate necondiționată, etc. Domnul punctează reconciliant: Petre mă iubești? Dacă da, munca de slujire a turmei pe toate segmentele care o compun, este un imperativ! Când slujești, critica de sine ia locul criticii altora. Concentrarea pe obiectiv devine mod de viață, chiar dacă vei ajunge răstignit cu capul în jos. Dar asta numai după întâlnirea cu Înviatul. Învierea la o nouă viață este descărcarea sufletului și acceptarea că așa nu se mai poate.

În al treilea rând, învierea este evenimentul care declanșează procesul înălțării spre țara promisă. Nu poate nici un om, în trupul format să reziste la formele uzuale de viață să sfideze gravitația sau materia. Pentru asta trebuie o altă caracteristică: compatibilitatea cu slava. Nu poți pur și simplu să renunți la „ambalajul” pe care pui atât de mare preț. Oricât de mare preț ai pune pe trup, într-o anume zi el va ajunge tot un pumn de pământ, pe care unii îl depun în materiale mai mult sau mai puțin perisabile sau îl distrug prin ardere. Prețul trebuie pus pe conținut! Dacă conținutul este valoros, Dumnezeu prin înviere v-a modela ambalajul să reziste veșnic. „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.” (1 Corinteni 15:51-54)  Atunci dimensiunea existenței va avea un nou caracter: vom fii împreună cu Hristos! Secretul este învierea!

Te provoc să trăiești învierea! Spui într-un fel „Hristos a înviat!” din prisma unui spectator, iar într-un alt mod când învierea Lui s-a produs în ființa proprie. Femeile plecau de la mormânt și le-a întâlnit Isus. El le-a îndemnat spunându-le: bucurați-vă! Bucurați-vă de învierea lui Isus și de ce nu, de învierea noastră împreună cu El!

Hristos a înviat!


Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim

     „…veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi Suntem poporul păşunei Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui!” (Psalmi 95:6,7)

Pentru că avem de a face cu o schimbare de generații cu mari diferențe între ele, atât ca mentalitate cât și formă de abordare a problemelor, este mare nevoie să ne unim în rugăciune și post, înainte de orice. Aceasta explică comportamentul unor persoane foarte tinere de revoltă la adresa ordinii sociale, disciplinei în biserică la programele de închinare ale bisericii. Pentru că în familii se simte lipsa altarului familiar, familii care lipsesc perioade îndelungate de la programele de rugăciune și de la evenimentele bisericii, pentru că sunt persoane novice în credință, și fără experiențe de natură spirituală, pentru că sunt membrii și familii în biserică care pot fi ajutați de acțiunea noastră de rugăciune, Biserica Betel își propune ca în fiecare săptămână să ne îndreptăm atenția asupra unui număr de membrii ai bisericii, și să îi punem împreună pe lista săptămânală pentru care pur și simplu să ne rugăm și să provocăm biserica să facă asta împreună cu noi, în serile de închinare de vineri într-o rugăciune specială.

Așadar vă așteptăm să fiți împreună cu noi, la serile de închinare ale bisericii, și la provocarea slujitorilor să ne rugăm pentru membrii familiei Betel!

Dumnezeu să lucreze!


 

2016 - ANUL FAMILIEI BETEL

     Anul 2016 se pretinde a fi unul cu multe provocări: schimbările majore de concepte privitor la identitatea umană, evidențierea populației, efectul gândirii liberale în dreptul principiilor creștine, redefinirea familiei în termeni moderni, pretențiile statale de proprietate asupra minorilor special, revendicate prin diferite forme, organizații și aspecte legislative, ne pune în situația ca, biserică fiind, să încercăm să răspundem actualelor curente încercând să conturăm bazele ideale pe care societatea a clădit până în prezent, din perspectiva familiei. Așadar, anul 2016 îl declarăm ca fiind ANUL FAMILIEI BETEL.

Pentru primele șase luni ale anului vom avea în vedere să promovăm anumite aspecte cu nuanță specific creștine, prin formele de slujire și părtășie a bisericii. Astfel,

  • luna ianuarie va fi luna în care conturăm bazele familiei din perspectiva creștină,
  • în luna februarie accentul va fi pus pe rugăciunea în cadrul familiei,
  • martie va fi dedicată special aprofundării dimensiunilor calității mamelor,
  • aprilie, tații vor reîmprospăta valorile paternității,
  • mai va fi o lună în care vom aprofunda cum împreună cu copii noștri vom regenera altarele familiare,
  • iunie luna părtășiei intre familiile bisericii.

Pe lângă toate aceste dorințe, desigur ne vom mobiliza la acțiuni și activități care ne vor consolida și ne vor ajuta pentru atingerea scopurilor bisericii.

Luna ianuarie va fi o lună în care învățătura și rugăciunea va avea un accent special, pe lângă cel al conturării bazelor familiei, asupra Botezului cu Duhul Sfânt. Ne dorim să experimentăm Rusaliile în mod corect în cadrul bisericii.

Pentru fiecare lună vom revenii și vom expune punctele specifice de lucru ale bisericii, prezentând o strategie competitivă cu contextul secular și o provocare specifică membrilor bisericii și tuturor celor ce vor să se unească cu noi!

Fiți binecuvântați!

 

 


Provocare 2016!

        Anul 2016, care tocmai ni s-a deschis în fața noastră, ne provoacă să gândim, să sperăm, să ne fie teamă chiar de necunoscut! Trăim într-o perioadă de beznă acută: teoriile reformatoare cu influențe reale asupra aspectului social, invaziile necontrolate de influențe extremiste din domeniile religiei, tehnicii, alimentației, etc., generează reale pericole asupra noastră ca indivizi, asupra generației pe care o avem de pregătit, asupra bisericii și asupra societății! Pretenția de libertate, un concept ireal, promovat de secularism, de fapt dezvoltă caracterul (pretenției) apartenenței, și, chiar în formă dictatorială: dacă nu faci așa vei avea consecințe!!! Deciziile de a fii normali, liberi vor fii violate de legi năstrușnice!

Biserica trebuie să aibă un profil în aceste timpuri! Ea trebuie să susțină valorile fundamentale pe baza cărora societatea a evoluat până în prezent, așezate de Dumnezeu! Dacă spargem temelia unei case, evident prăbușirea va fi inevitabilă!

Suntem chemați în anul 2016 să:

  1. Luăm decizii înțelepte, chiar dacă acestea trebuie făcute împotriva „normalității” declarate de context. Frica nu își are locul! Încrederea în Dumnezeu trebuie să primeze!
  2. Realizăm responsabilitățile care ne-au fost încredințate! „Voi Sunteţi sarea pământului!” (Matei 5:13)
  3. Să ne îndeplinim scopul. Acesta este nobil întotdeauna: mântuirea noastră și a celor din contextul nostru. Pentru asta trebuie plătit întotdeauna prețul. Nivelele sunt determinate de context: prezența în și la slujire, contribuția jertfitoare, unitatea, etc., sunt valori care nu vin de la sine ci întotdeauna ele sunt plătite! Scopul pentru care sunt făcute determină îndeplinirea lor!

Așa că, în anul nou în care am tocmai am intrat luați cu voi numai lucrurile bune și apoi, închideți poarta în urma voastră, astfel încât grijile și supărările să nu vă poată urma! Priviți optimiști spre noul an dat în dar, cu curaj, responsabilitate, îndeplinindu-vă scopul! Mergeți împreună cu ISUS: iubire, speranță, untdelemn pentru răni, sinceritate! Și nu doar un an, ci muulți muulți ani, încununați cu prosperitate, sănătate, gânduri bune și scop nobil! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

Urare

Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului este timpul special, în care poți întâlni o persoana specială! Inocența Copilului în care divinitatea a căpătat valențe umane este oglinda și suma unei gândiri curate, pline de dragoste; este expresia unui sentiment izvorât din imperiul infinitului în care divinitatea clocotește de dorința părtășiei cu creația. Este rădăcina nesfârșitului care în noaptea întrupării a descins în forma limitată, să deschidă bariera dintre finit și infinit, și calea de acces al muritorilor în definiția veșniciei. Deschide-ți inima și primește un strop din binecuvântarea care se revarsă peste lume prin acest act al întrupării!

Nașterea Domnului Isus Hristos este o sărbătoare creștină celebrată în marea majoritate a lumii occidentale, după calendarul gregorian, la 25 decembrie, iar după calendarul iulian, specific în zona de răsărit a lumii, la 6 ianuarie. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Pasti și de Rusalii. Întruparea Fiului comportă o adevărată comoară. Fiindcă toate lucrurile s-au creat prin Fiul, („Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Ioan 1:3 ), se cuvenea ca și restaurarea chipului omenesc denaturat din cauza păcatului să fie făcută tot prin Fiul. Din acest motiv, Dumnezeu Cuvântul a devenit trup cu adevărat într-o natură umană, adică întrupat în ceea ce iubește. Astfel, “prin El gura omenească a devenit gura lui Dumnezeu, ochii omenești au devenit ochii lui Dumnezeu“ (Părintele Dumitru Stăniloae). Această paradigmă a întrupării evidențiază valori care pot fi cumulate prin credința în Hristos. Acceptarea „întrupării”, primirii lui Hristos în ființa proprie (incluzând aici cele trei nivele compoziționale: trup, suflet și duh), conduce la definirea unei noi dimensiuni: fiu de Dumnezeu. Acest aspect, chiar dacă este subînțeles aici precum o așteptare cu specific a Unsului care să rezolve probleme de ordin național (după așteptările evreilor), este extins la toate națiunile. „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;” (Ioan 1:11,12). Expresia practică a bisericilor contemporane subliniază că dincolo de orice explicație predomină predicția Voii lui Dumnezeu: „născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:13). Așteptările sunt pe măsură: dacă Fiul a pus în lumină elemente care conduc spre desăvârșirea și sfințenia divină, „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:13). responsabilitatea noastră este clară: oamenii trebuie să privească prin noi, prin ceea ce facem, ce spunem ce trăim spre Tatăl! Dumnezeu să ne ajute!

Dorim în cadrul acestor sărbători, fiecărei persoane care intră în contact cu noi, să aibă multă lumină, bucurie, împliniri și realizări! Pe deasupra tuturor vă dorim să aveți o sărbătoare cu folos: pe Hristos, dacă nu s-a născut în inima dumneavoastră să îl lăsați să se nască, iar dacă s-a născut, să îl lăsați să fie el regele! Aceasta este esența care aduce bucuria de sărbătoarea nașterii Domnului Hristos. Frumusețea colindelor, cu dulcele lor ecou, în feeria sărbătorii să vă aducă împlinire, sănătate, iubire și fericire! Mai mult decât atât, cuvântul binecuvântare să vă fie ca un coș încărcat cu valorile după care tânjiți! Și mai mult decât atât, Dumnezeu, prin Fiul Său Isus, să vă umple sufletul și zilele! Sărbători pline și binecuvântate de Domnul! Iar anul care va urma să vă fie prosper și benefic!

 


Fii un martor veritabil!

 

       „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8)

Fiecare element al credinței noastre este parte a unui ansamblu de învățături și practici pe care Dumnezeu a rânduit ca biserica să le aibă. Focusul specific dat de Isus ucenicilor înainte de înălțare, pe când încă vorbea cu ei pe Muntele Măslinilor poate fi definit în două expresii: echiparea și proclamarea. Există aici un termen care definește aspectul intensității, capacității și pasiunii pe care ucenicii aveau să-l asimileze: putere (gr. dunamin). De fapt aspectul echipării și proclamării trebuia să fie cu putere, dinamic. Isus asociază dimensiunea echipării cu pogorârea Duhului Sfânt, iar mai apoi, printr-o deducție logică, este menționată mărturisirea, care avea să fie nu numai locală, ci cu caracter universal. Nu doar cei din Ierusalim și din vecinătatea acestui centru religios trebuiau să primească mărturisirea ucenicilor, ci toată lumea! Ori o astfel de activitate nu poate fi controlată de persoane care au limite definite în cadrul cărora gravitează. Controlul unei astfel de acțiuni trebuie lăsat în subordinea unui strateg care are capacitatea de a depășii barierele posibile interpuse în domeniile vizate, adică Duhul Sfânt, care fuse-se promis în repetate rânduri chiar și de Isus (Ioan 16:7-15). Frumusețea care face atractiv atât studiul cât și modul implicării este prezența activă pe lângă factorul divin al celui uman.

Există o întrebare retorică, care se naște imediat când privim critic la aspectul contemporan al bisericilor, caracterizat de confort, programe interne foarte bine puse la punct tehnic, care au menirea de a împlini emoțional sau organizatoric programul slujirii: suntem într-adevăr martori veritabili? Rezultatele aduc întotdeauna răspunsul. Teoriile cu aspect de justificare aici nu țin, pentru că ele au existat întotdeauna. Aspectul care dă valoare slujirii este întotdeauna mântuirea oamenilor. Atunci când oamenii găsesc adevărul cu privire la mântuire, și Duhul Sfânt aduce convingerea de păcat și pocăința, putem spune că lucrăm cu dinamismul câștigat prin echiparea generată de Duhul Sfânt în limitele în care suntem chemați să o facem. Mai facem mărturisire? Mai avem resurse pentru asta? Sunt într-adevăr călăuzit de Duhul Sfânt? Nu pun întrebarea doar pentru biserică, ci aici vreau să ating și aspectul individual.

Vă invit la o analiză personală a ceea ce de fapt suntem! Vă invit la acțiune! Spuneți la oameni despre mântuirea prin Isus! În jurul nostru sunt oameni care se sting de tineri, sunt membrii din familiile noastre care nu sunt siguri de credința lor, nu au găsit liniștea pentru suflet, nu sunt mântuiți. Fiți martori pentru ei! Nu ai puterea necesară să o faci? Roagă-te să fii echipat, participă cu „ucenicii” la slujirea de la „Ierusalim”, până vei primii puterea, apoi fi martor veritabil!

Biserica Penticostală Română Betel Dublin este într-un moment în care își dorește să se concentreze în slujbele de duminica seara special pentru a direcționa oamenii spre mântuire. Fiecare suntem chemați să participăm și să descoperim dacă suntem într-adevăr pe drumul credinței reale care duce la mântuire! Fiecare suntem chemați să facem parte din slujirea bisericii! Vă așteptăm să ne închinăm împreună, să ascultăm mesajul evangheliei și să ne consolidăm o bază biblică a practicii creștine în contextul secular, care să ne asigure mântuirea, progresul spiritual și reușita în slujire. Bucuria de vă fii gazde ne aparține, împlinirea de a fii părtași o dă inclusiv participarea dumneavoastră! Vă așteptăm cu mult drag să fim împreună martori veritabili!

 


Vino la rugăciune și tu!

„Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.” (Faptele Apostolilor 3:1)

 

Există întotdeauna un raționament de care facem uz în fața fiecărei provocări: de ce trebuie să facem asta? Este absolut normală o astfel de întrebare, atunci când ea vine pe fondul plin de culoare a paletei de provocări promovate de societatea seculară. Diversitatea ofertelor este incontestabilă, și, odată cu oferta este indus în fiecare aspect prezentat apetisant și ideea de confort, utilitate, etc.

Dar aspectul rugăciunii? Biserica parcă mai mult ca niciodată exprimă această necesitate. Aspectul rugăciunii în postmodernism capătă valențe oficiale, uneori ea fiind doar un surogat, care are forme de divertisment, nefiind un adevărat foc lăuntric exprimat în cadrul unei închinări autentice. De se întâmplă uneori asta?

Un prim aspect este lipsa unei perspective clare asupra problemei cu care ne confruntăm. „Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă” ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.” (Faptele Apostolilor 3:2-3)  Limitarea noastră umană este vizibilă. Imaginele despre biserică sunt aranjate sub titulatura: cei care sunt rămași în urmă cu civilizația, cei mai necăjiți, cei care vor întotdeauna ceva, cei care sunt duși de alții acolo din cauza deficiențelor, cei bătrâni, etc. Este adevărat că privind lucrurile doar dintr-o perspectivă plastică, acesta este tabloul. Dar niciodată o ființă umană nu trebuie privită doar după cum arată. În interiorul marilor oameni, îmbrăcați bine cu aura pozițiilor pe cap, există suflete care atunci când sunt analizate par a fi contrastul a ceea ce se vede. Sufletul nu se îmbracă cu haine. Realitatea cu care societatea contemporană se confruntă este că neîmplinirea sufletului este tratată cu o formă de îmbrăcăminte modernă: ascundeți durerea în alcool, drog, plăceri, fi liber în tot ce faci chiar dacă trebuie să te sfidezi și pe tine și te doare, iar dacă durerea ta este așa de mare că nu poți suporta singur, caută persoane ca și tine, care urlă și ascunde-te printre ei, că e la modă să fie așa acum. Sub aspectul acestei sindrofii parcă trăim într-o lume anesteziată, pe care un chirurg fără mine o operează producând adevărate malformații sau generând mutații. Pierdem valoarea reală a ființei umane și specificul individualității, acceptând pledoarii manipulante a celor cu influență. Și la final, după ce dăm clicul acela al acceptului, setea este tot mai acută. Amos scrie despre acest aspect. Dar de fapt el sugerează soluția pentru criza declanșată: Cuvântul lui Dumnezeu. Omul a fost creat să comunice. Elementul dominant al comunicării, care generează echilibrul nu este cel interuman, deși acest aspect are o importanță colosală. Principala sursă de liniște este comunicarea cu Dumnezeu. Când acest aspect este înlocuit cu orice altceva, pribegia chiar dacă în zona limitată din „fața porții”, este gustul amar al trăirilor. „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi. În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.” (Amos 8:11-13) Elementul care dă sens umanității este dependența noastră de Dumnezeu. Când ignorăm asta ne ignorăm de fapt manualul nostru de funcționare. Omul este creat să comunice cu Dumnezeu. Vino la rugăciune să comunici și tu personal cu Creatorul.

Un alt punct care trebuie clarificat este însuși neputința. Mentalitatea de campion este ideală. Dar și campionii au limite. Noi nu avem soluții pentru problemele care parcă vin ca o avalanșă. Nu putem nici măcar să ne protejăm proprii noștri copii. În fața unei boli, în fața unui curent care produce dezechilibru emoțional, în fața euforiei de a fii „cool” suntem ologi de-a binelea. Dacă în fața noastră, la momentul când simțim că lupta pare a fi pierdută apare un personaj despre care știm că ar putea să ne ajute, aproape că îl divinizăm dacă nu o și facem. Trist este că pe fondul neputințelor exprimate apar impostorii care promit și profită. Ideea onestității trebuie promovată întotdeauna: noi nu suntem proprietarii acelor valori care produc minuni. Noi suntem doar beneficiari, prin credință, și putem doar atât: să te chemăm să beneficiezi și tu. Porunca lui Petru putea să fie absolut fără efect dacă raportul la sursă prin credință nu ar fi fost real, mai mult decât exprimat.  Putem să îți spunem că se poate, dar acest lucru tu trebuie să-l realizezi. Așa că uită-te țintă la exemplu, crede și vei beneficia de ajutor în neputință, întocmai ca ologul. Valoarea care trebuie promovată ca reprezentând ajutorul în cazul ologului este vindecarea, în alte cazuri poate fii la fel sau diferit, funcție de Voința Divină. Dar prin credință, acest lucru, omul lui Dumnezeu o exprimă și o simte. „Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Faptele Apostolilor 3:6)

Un ultim gând este împlinirea realizată. De fiecare dată când o persoană se trezește din aburii beției produsă de alcool, droguri, senzualitate, etc. vinovăția este ca un șarpe încolăcit în jurul gâtului, a cărui ochi aprinși își privește victima în ochi acuzator. Deșii pare a fii special să fie discuții și împărtășiri de sentimente despre ce s-a întâmplat, neliniștea și neîmplinirea sunt acolo. Repetarea senzațiilor anestezice par a fii din nou un scop al activității, care provoacă dereglaje și dependență. Apoi, repetarea ciclică a trăirilor devine un mod de viață, care se termină cu o boală, în cel mai fericit caz depistată la timp și tratată. Uneori suicidul devine soluția la problemă. Însă, omul rugăciunii are o altă perspectivă: tratarea unei probleme care ologește devine un motiv de bucurie împărtășit cu Dumnezeu. De fapt lauda este o bucurie exprimată. Nu există bucurie fără motiv. Este schizofrenie să spui că ești bucuros și să ai colturile gurii lăsate în jos și fața crispată. Însă este normal ca fața să radieze atunci când este împlinire. Sarcina omului este să comunice cu Dumnezeu. Împlinirea este dată de eficiența comunicării. Dacă tot comunicăm, de ce o facem? De ce Dumnezeu vrea să vorbim cu El? Ce vrea să îi spunem? Oare El nu știe despre noi? Îl ajută pe El o poveste a noastră spusă uneori inconsecvent, fără linie, etc. Are Domnul nevoie de încă o experiență? Nu! Dumnezeu cunoaște toate lucrurile. El are deja planul și știe foarte bine ce are de făcut. În rugăciune, omul se liniștește, vorbind cu Dumnezeu și Dumnezeu cu El. Dacă doar omul vorbește atunci este neîmplinire. Când Dumnezeu vorbește aduce schimbarea care produce bucurie și laudă. Dumnezeu vorbește uneori direct în inimă, alteori prin Biblie, alteori prin cuvinte și descoperiri profetice, alteori prin vindecări și miracole, alteori prin fapte, alteori prin altceva. După ce vorbești, ascultă! și dacă nu ai avut încă un răspuns așteptă. și dacă răspunsul nu este cel pe care tu crezi că la-i fi meritat, acceptă-l. Nu tu ești șeful! Și laudă-l pentru ceea ce înțelegi și simți din toate!

Apropo: nu veri să vi la rugăciune? Vino și tu, este ceasul rugăciunii!


O toamnă cu muncă pentru a culege roade!

„Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!” (Proverbe 20:4)

          Fiecare anotimp aduce cu sine perspective sau concluzii. Uneori orizonturile par a fi limitate, alteori infinitul pare a fi realitatea pe care doar încercăm să o străpungem, fără a putea definii exact ce poate ascunde această valoare fără definiție în limite în sine.

          Urmând un ciclu natural al vieții terestre, realizăm fără surprindere și uneori fără tremur că am așteptat și a venit un timp caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, cu însemnate precipitaţii şi un colorit ceva mai melancolic dat de veştejirea vegetaţiei. Că de fapt, în lumea definită de timp și spațiu, există repere pe care le numim început sau sfârșit. Și că ele, reperele, se perpetuează repetabil în ansamblul lor definind astfel evoluţia unui anumit proces. În fiecare astfel de ciclu există ceva ce îmbujorează obrajii celui ce a semănat la vremea semănatului: roadele. Culegem ce semănăm! „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.”(Galateni 6:7)

          Vă invit să începem o analiză retrospectivă a muncii noastre proprii. Atelierul de lucru în care fiecare suntem așezați ne va spune despre eficiența eforturilor pe care le-am depus. Evaluarea nu constă în calitatea și cantitatea roadelor pe care alții le culeg, ci în valoarea coșului pe care fiecare personal îl încarcă cu împlinirile muncii depuse. Eficiența echipei este dată de participarea în muncă a fiecăruia, și, chiar dacă echipa culege roade, fiecare la un moment, în care face uz de onestitate, ar trebuii să realizeze dacă asta se datorează și muncii individuale. Plusurile sau minusurile evaluate pot definii munca ta! Sau pot deschide perspective pentru un nou ciclu al muncii, care începe cu semănatul. Agricultorul știe că pentru a avea pâine în noul an, trebuie toamna să semene grâul, că iarna aduce o cu sine o luptă pentru supraviețuire, primăvara o descătușare și o declanșare a creșterii, vara arșița care produce coacere, iar mai apoi, culegerea roadelor. Munca în sine presupune efort, culesul împlinire și bucurie.

Iată o privire a unei evoluții în munca spirituală:

          „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”(Efeseni 3:20,21)   „să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.” (1 Tesaloniceni 2:12)

          Perspectiva gândirii sau a conceptelor cultivate. Nu mă comport ca să fiu ci mă comport pentru că sunt! Înainte de a face trebuie să fii! Calitatea slujiri este dată de statului deținut de lucrător. Un medic nu poate profesa ca muzician, nici un tâmplar ca electrician, dacă nu au calificarea și siguranța intervenției. Altminteri, dezastru poate fi produs. Fiecare are o înzestrare cultivată prin asimilare de cunoștințe și calități. Calitățile pot fi moștenește uneori nativ alteori ele fiind un dar special de la Dumnezeu. Părul face pere pentru că este păr, iar dacă soiul este special, este posibil să fie în urma unei altoiri. Selectivitatea bazelor este imperativ necesară: pe ce așezi ca să fii?

„Căci noi Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi Sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.”(1 Corinteni 3:9)   „Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi Suntem ai Domnului.” (Romani 14:8)

          Perspectiva practică. Catargele corăbiilor cu vele erau luate din copacii care creșteau pe munte, într-o zonă pietroasă, cu expunere la intemperii. Rezistența și dimensiunea era elementele principale în selectivitatea lor în acest scop. Practic, catargul este dispus la rupere, din cauza forței vântului. Dar cu toate astea, el trebuie să reziste, atât timp cât corabia este pe mare. Chemarea la slujire nu este o chemare la confort, chiar dacă în anumite momente suntem binecuvântați cu liniște. Munca și solicitarea fac parte din și domină slujirea. Chiar dacă sunt valuri, chiar dacă vin vânturi, de la catarg se dă stabilitatea și direcția corăbiei. La ancorare nu se spune că catargul a ajuns la mal ci corabia. Dar munca individuală a catargului, împreună cu cea a celor ce l-au mânuit, etc., scot corabia la mal. Acesta este rodul muncii unui catarg, în sine. Aceasta este o definiție a menirii, a implicării.

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.”(Psalmi 1:1-3) … chiar dacă…

Descrierea procesului de a ajunge la rod în acest articol este minusculă. Ea implică mult mai multe aspecte. Sperăm să fie o provocare pentru cel ce v-a semăna, sau o concluzie pentru cel care deja strânge roade. Dumnezeu să deschidă perspective pentru fiecare!

Dar una peste alta, vă mulțumim că ne urmăriți! Apreciem dorința dumneavoastră de fii cu noi, și vă dorim întotdeauna un timp binecuvântat împreună cu Biserica Betel! Apreciem prezența dumneavoastră fizică în sanctuar, la timpul de părtășie și închinare al bisericii! Vă așteptăm de fiecare dată! Sperăm ca transmisia on-line să vă fie cel mai de folos atunci când sunteți bolnavi, imobilizați din cauza circumstanțelor nedorite și nu vă puteți desprinde de casă sau departe de noi. În rest, vă așteptăm să fim fizic împreună! Biserica trebuie să fie reală nu virtuală!

Iată câte elemente ale slujirii în luna Octombrie 2015:

  • Duminică, 4 octombrie, ora 17.00: Cina Domnului.
  • Joi, 8, 15 octombrie, ora 20.00, seară de rugăciune și părtășie în învățătură biblică. Temele de studiu din luna octombrie vor fii orientate special în dreptul persoanelor care se confruntă cu prezența bolilor cronice în context, și face parte dintr-un ciclu de studiu numit Crizele Vieții.
  • Duminică, 11 octombrie, ora 17.00, o slujbă în care familiile pot aduce copii la binecuvântare.
  • Duminică 18 octombrie, ora 17.00, o slujbă în care studenții de la Seminarul biblic European, Sucursala Dublin, vor avea festivitatea de absolvire.
  • Vineri, 23 octombrie, ora 20.00, o seară în care ne dorim să ne rugăm împreună, toate categoriile sociale din biserică, copii, adolescenți, tineri, vârstnici. Nu ezita să fii cu noi! și tu ai nevoie de rugăciune!
  • Duminică, 25 octombrie, ora 17.00, o seară de evanghelizare a bisericii. Fiecare din noi este chemat la slujire. Roagă-te pentru o persoană și cheam-o la adunare. Rodul acesta îți v-a aduce răsplată.
  • Joi, 29 octombrie, ora 20.00, o seară de părtășie cu biserica. Invitatul nostru, fratele Samuel Tuțac, va fi în slujba Domnului pentru noi, vestind Cuvântul Domnului.
  • Vineri 30, și sâmbătă, 31 octombrie Conferința tinerilor cu tema Valori Răsturnate, invitat Samuel Tuțac.
  • Duminică, 1 noiembrie ora 17.00, o seară de evanghelizare. Din nou, fiecare din noi este chemat la slujire. Nu uita, intențiile nu sunt decât un gând. Practica este o muncă și ea este plătibilă.
  • Vă așteptăm cu mult drag, și vă dorim o toamnă binecuvântată!

 


„Răscumpăraţi vremea, căci zilele Sunt rele!”

(Efeseni 5:16)

 

     Contextul secular dezvoltă o gamă întreagă de valori și concepte, etalate pe paleta de prezentare în tonul valorilor postmoderne în culori „curcubeice”, care cu multă ușurință, puse în vitrina contemporaneități modelează sistemele de gândire a multor oameni. Unele, fără înțeles, devin idealuri, făcând din oamenii simplii, care știau să definească altădată cine sunt, adevărați cobai sau sclavii ai unor stăpâni ascunși în spatele unor interese, care să recunoaștem, pot fii de-a dreptul meschine. În spiritul unei schimbări continue, cu iz de modernism acut, în ideea că fiecare poate să gândească liber, fără bariere legate de moșteniri cu nuanță morală, fiecare om este provocat să accepte! Să accepte să treacă peste baze care au ținut până acum umanitatea în limitele decenței. Să accepte orice sistem de gândire raportat la religie, politică, filozofie de viață, etc. care aduce o redefinire a ceva ce acum se pare a fi învechit. Acceptarea oricăror aspecte neverificate în primul rând de istorie ca fiind benefice și evolutive, este lina de start a unei alunecări. Alunecarea este pierderea de nivel!

     În mintea unora Dumnezeu are o valoare variabilă, și dacă este așa, toate sunt un mecanism evolutiv. Cu multă ușurință, oricine poate să cadă pradă provocării. Mai ales dacă scopul unei idei promovate este prezentat suculent. Acest lucru poate afecta negativ rezultatul căutării mântuirii. De fapt acesta este scopul real pe care religia al trebuii să-l trateze: problema sufletului. Un suflet tratat corect într-o viață definită poate să devină fericit într-o viață infinită. Punctul de demarcație dintre valoarea finită și infinită fiind moartea fizică.

Dar noi știm un lucru, care este clar și definit prin cuvântul profetic veterotestamentar: „Căci Eu Sunt Domnul, Eu nu Mă schimb;”(Maleahi 3:6). Afirmația poate avea valențe temporale a unui prezent evreiesc devenit deja trecut. Dar, Dumnezeu nu a oprit timpul și nici conceptul acesta atunci, transformându-l într-o continuitate absolută, întărind prin Iacov: „…Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov 1:17)

     Valoarea cea mai de preț, bază a tot ceea ce face Dumnezeul neschimbat este sentimentul specific pe care Îl dezvoltă pentru om. Uneori în înțelegerea noastră acest sentiment capătă anumite forme. Doar Dumnezeu îl poate definii. Este unul de bază, practic, și proaspăt, chiar dacă a fost exprimat încă din Eden, când omul a pierdut acele valențe ale fericirii, încercând surogate: frunze așezate sub forme de șorțuri, umbrele copacilor în locul strălucirii Feței divine, cuvântarea șireată împachetată în reclame care provoacă confortul imediat și la îndemână. Puterea dorinței de a fii cu omul ascuns în lumea lui, alunecat de pe nivel, străbate orice formă de scut: „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”(Geneza 3:9)

      „Unde eşti?”este o expresie cu caracterul unui prezent continuu, o expresie fierbinte, născută în cuptorul unei inimii arzând. Este întrebarea care poate v-a definii poziția unde am putea să ne aflăm. Poate o poartă spre un dialog deschis dintre creat și Creator. Sau poate ceasul deșteptător al unui suflet, alunecat deja prin desișul secular înfiorător, în care mulți se ascund. Adresarea nu este pentru o terță persoană! Nu este o strigare a două persoane care o caută pe o a treia. Este doar un căutător: Dumnezeu. Cine ar putea fi căutatul?

     Te așteptăm luna aceasta, să fii împreună cu noi, la slujbele de închinare ale bisericii Betel, Dublin. Inevitabil, în fața unei valori absolute nevariabile, ca acea care Îl caracterizează pe Dumnezeu, omul va realiza de fapt unde este. Conștiența pozițională este vitală.

Evenimentele toamnei în biserica Betel:

  • 18-19 septembrie 2015, Seminarii biblice privind evenimentele contemporane cu aspecte escatologice , invitat pastor Cornel Avram.
  • 20 septembrie 2015, ora 17.00, seară de evanghelizare, invitat pastor Cornel Avram.
  • 25-27 septembrie 2015, tabăra de adolescenți.
  • 30-31 octombrie, Conferința de tineret, invitat pastor Samuel Tuțac.
  • 1 noiembrie 2015, ora 17.00, seară de evanghelizare, invitat pastor Samuel Tuțac.
  • 20-21 noiembrie 2015, Seminarii biblice pe tema celei de-a doua veniri a Domnului Isus, invitat pastor Iosif Anca.
  • 22 noiembrie 2015, ora 17.00, seară de evanghelizare, invitat pastor Iosif Anca.
  • În fiecare duminică seara, în duminicile rămase în anul 2015, Biserica Betel Dublin, prin slujitorii ei, doresc să ajungă la sufletele celor ce vor participa la închinarea bisericii, ducând Vestea Bună a Evangheliei, scopul specific al predicilor va fii mântuirea omului.
  • În fiecare program de închinare din serile de joi seara a bisericii vor fi cuprinse următoarele aspecte:
    • Studiu biblic de edificare a credinciosului, care tratează diferite aspecte legate de crizele vieții. Pentru început vom trata problema dependenței, situațiile spirituale create de prezența bolilor incurabile în om și relațiile interfamiliale.
  • În luna octombrie vom avea seara închinării în formulă completă, în care sunt chemate la închinare familiile în format complet.

Vă așteptăm!

 

 

 

Te așteptăm la Cina Domnului!

 

        „Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”(Luca 22:14-16)

Dumnezeu a rânduit pentru fiecare din noi un ceas al întâlnirii Sale cu noi. Normal ar trebui sa Îl avem în fiecare zi pe Domnul Isus Hristos în cugetul nostru. Dar momentul special al Cinei poartă în el o încărcătură specifică: prin elementele cinei și practica ritualului noi simțim mai profund tangența cu divinitatea. Nu că aceste elemente ar avea o anume notă de sfințenie, dar actul ascultării în sine de a îndeplinii chiar și această formă ritualică, instituită de Isus, ne conduce pe tărâmul unei conștiențe a prezenței Mântuitorului în cadrul nostru. Cel mai frumos lucru pentru omul credincios este întâlnirea cu Domnul Isus Hristos la Cină. Cina este un ceas anume pe care Dumnezeu l-a rânduit întâlnirii Sale cu noi. Este important să fim acolo la ceasul acela! Este important să nu pierdem întâlnirea! Isus dorește asta pentru cel care se numește ucenic al Lui! Fiecare poate face diferența prin prezență. Doar ucenicul își dorește să fie în contextul maestrului, și folosește „ceasul” acela.

De asemenea locul unde serbăm Cina este important. Ucenicii erau toți împreună cu Domnul Isus. Mențiunea clară a lui Isus conduce la ideea unității comunității: „şi spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?”(Luca 22:11)   De fapt în cadrul unei astfel de unități, sentimentul de un singur trup, o entitate vie, ia ființă. Domnul într-un astfel de cadru a punctat evenimentele cele mai importante care îl privesc pe credincios. Nimeni nu poate fi „acolo” dacă nu parcurge etapele: cunoașterea practică a patimii lui Hristos, cu beneficiile specifice și efectele mântuitoare, dorința de comuniune cu Dumnezeu și între oameni (ucenici) și intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. Procesul de la realizarea Jertfei lui Isus până la intrarea în Împărăția lui Dumnezeu implică o anume dinamică: comunicarea. Oricât de performante ar fi aparatele electronice, sistemele de comunicare avute la dispoziție, ele nu pot fi niciodată elementele înlocuitoare perfecte ale prezenței fizice în context. Surogatele promovate ca variantă a participării prin prezența fizică dăunează grav sănătății spirituale! Noi trebuie să fim acolo! Intrarea în Împărăție nu se va face prin surogate, virtual, ci în mod fizic! Dorința de a fii acolo nu conduce la divizare, ci unitate. Exemplul elementelor cinei poartă în sinea lor simbolic dorința mântuitorului: un singur pahar, o singură pâine, o singură biserică, o singură Împărăție, etc. Important este pentru credincios să fie parte din acel unicat!

Poate că de mult ai sărit peste evenimentul Cinei, menționând mereu același monoton răspuns, pe care îl dai înăbușitor conștiinței care te cheamă să fi părtaș: nu sunt pregătit acum să fac asta, poate altă dată. Va fi oare o altă dată? Și dacă va fi aștepți pe cineva să ia poziție în dreptul problemelor tale, să le rezolve altcineva? Te simți responsabil față de familia ta, de trupul tău, de atribuțiunile serviciului tău. Și bine este că ai acest sentiment. Dar față de sufletul tău te simți responsabil? Nimeni nu te poate înlocui în responsabilitatea asta! Aici nu ai zile libere, nu ai persoane care să te înlocuiască, nu ai variante; ești doar tu responsabil! Ia o decizie pentru tine însuți, dacă de mult nu te-ai împărtășit! Programează întâlnirea pentru împărtășire, notează că biserica va fi la cină, că Domnul va fi acolo, și că următoarea etapă după împărtășirea de acum poate fi cea în noua dimensiune a Împărăției lui Dumnezeu! Nu uita să fi prezent la Cină, gata de împărtășire cu Trupul și Sângele lui Hristos!


O dimensiune a împlinirii „făgăduinței”.

           Ziua Cincizecimii pentru evrei a reprezentat o sărbătoare anuală încărcată cu ritual și fast (Numeri 28:26 -31), la care participau oamenii veniți din toate împrejurările Israelului (Faptele Apostolilor 2:7-11), zi în care se aduceau roadele și se legănau înaintea lui Dumnezeu snopii. Dar în ziua când ucenicii erau toți împreună, așteptând împlinirea unei făgăduințe rostite cu doar zece zile înainte, de chiar Domnul Isus, pe muntele Măslinilor, sărbătoarea aceasta avea să capete o nouă însemnătate: era ziua când Duhul Sfânt, într-un mod cu totul special avea să se coboare peste adunarea celor de la Ierusalim, marcând o nouă formă de manifestare a activității Duhului Sfânt în om.

  1. Prima caracteristică era prezența palpabilă a lui Dumnezeu. „Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.” (Faptele Apostolilor 2:2). Biblia vorbește despre prezența divinității manifestată în forma unui vâjâit în Vechiul Testament:

(a) Ezechiel, Capitolul 1, când acel ansamblu care reprezenta prezența lui Dumnezeu văzut de profet la pârâul Chebar se deplasa, se auzea un vuiet.

(b) Când profetul Ezechiel a fost dus în valea plină de oase, unde a început să profețească. El consemnează foarte clar: „Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe când prooroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.”(Ezechiel 37:7).

(c) Când David,  plin de încredere în Dumnezeu ascultă instrucțiunile de luptă venite de la Dumnezeu, semnul  prezenței Sale era un vuiet de pași. „Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oştirea Filistenilor.” (2 Samuel 5:24)

Prezența vuietului nu era o formă de vânt necontrolat sau poate chiar controlat, chiar dacă era perceput ca o manifestare a mișcării aerului: era prezența divină care voia să se facă perceput.

  1. Identificarea celor care erau în așteptarea făgăduinței.

       „Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.” (Faptele Apostolilor 2:3)

Întrebarea generată este de ce limbile nu au fost împărțite pe toți din Ierusalim? Care era motivația pentru care doar cei care „erau împreună în același loc”, adică ucenicii, au fost marcați cu limba de foc? Răspunsurile sunt simple:

- Ei erau persoanele care așteptau făgăduința.

       „Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” (Faptele Apostolilor 1:12-14).

- Ei credeau în spusele lui Hristos.

- Ei au cunoscut pe mântuitorul. (Faptele Apostolilor 1:21-26)

Coborârea Duhului Sfânt peste și într-un credincios, se face în urma recunoașterii: Dumnezeu este cel care recunoaște întâi pe credincios ca fiind dornic pentru implicare în lucrare, iar într-o altă ordine de idei, este vizibil printre oameni că are o anume dedicare  și pasiune pentru slujire. El cunoaște pe Isus, adică are o reală întâlnire cu El, apoi așteaptă făgăduința. Un astfel de om este chemat să cunoască umplerea cu Duhul Sfânt.

  1. Manifestarea celor ce au fost umpluți. Aici apare de fapt elementul supranatural: Dumnezeu folosește pe cel umplut de Duhul Sfânt, echipându-l cu daruri specifice, în scopul extinderii Împărăției Sale. (Chiar dacă aici este vorba de semnul inițial al Botezului cu Duhul Sfânt, adică vorbirea în alte limbi, este evident că imediat descoperim daruri, ca cel a lui Petru care se ridică și vorbește cu înțelepciune despre manifestarea și împlinirea scripturii).

       „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care Sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.  Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu Sunt Galileeni?  Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,  Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” (Faptele Apostolilor 2:4-11)

Luca consemnează: „Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care Sunt sub cer.” Deci manifestarea aceasta era în fața tuturor națiunilor existente. Nu era o delimitare socială a oamenilor.

Un alt aspect este elementul comunicării inteligente: Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?... îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” Deci Dumnezeu folosește forma de comunicare „prin Duhul” pentru toate națiunile, într-un mod rațional: pentru a cunoaște lucrurile legate de Dumnezeu care pot fi socotite minunate.

Desigur este important de punctat și elementul timp: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Faptele Apostolilor 2:39)  Aici vorbim de distanța atât geografică cât și temporală. De fapt făgăduința nu este doar pentru o națiune, sau pentru o generație sau două: pentru toții, oricâți ar fii!

Concluzionând foarte pe scurt, după această analiză non-exhaustivă, subliniem: Duhul Sfânt se coboară în mod palpabil, distinctiv și într-o formă de înaltă ținută rațională. Chiar dacă nu înțelegem pe deplin, și nici nu vom înțelege în condiția umană, forma de manifestare a Duhului include înțelepciunea divină, intersectată cu ființa umană disponibilă pentru slujire, cu scopul clar: împărăția lui Dumnezeu trebuie promovată!

Vreau să te las să reflectezi asupra unei valențe ale slujirii: Ești într-adevăr plin de Duh? Fi plin de Duh! Cere de la Dumnezeu Duhul Sfânt, ți dacă scopul tău, cu care îl ceri,  este inclus în Voia Lui, îl vei primii!


 

Cântatul cocoșului

          „Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru…

          …Când l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” Şi el s-a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.” Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!” Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.” (Marcu 14:30-31, 69-71)

          Noi, avem de multe ori tendința de a judeca. Ne uităm la oamenii din jurul nostru acuzator. Uneori chiar nu ne putem abține de la dojană, și, umilim pe alții în spiritul unei dreptăți imaginate de noi. Ne credem verticali, integri și uităm de multe ori lucruri care ne descalifică ca și mediatorii unei dreptăți și moralități ideale proclamate cu mult devotament. Dar câteodată, ca la Petru, ne cântă și nouă câte un cocoș!

          Cine nu cunoaște acest sindrom al pescarului plin de el, care atunci când are oportunitatea de afirmare o face verbal? Faptic însă are multe carențe. Așa suntem și noi. Suntem gata să promitem, să luăm hotărâri care mai de care. Ne afirmăm și ne supraestimăm în public sau în relațiile dintre noi de parcă noi am fii curajoșii cei mai de soi. Dar, câte o „slujnică” cu treburi ne rupe ritmul. Ne prăbușim în fața unei posibile instanțe care ar putea să ne pună în dificultate și alegem ce este mai ieftin: minciuna, trădarea, lașitatea. Prețul îl plătește întotdeauna acuzatul, că noi știm să ne descurcăm. Dar în final ne cântă și nouă cocoșul. Oare cine l-o fi deșteptat pe necuvântător chiar în momentul cânt părea că am scăpat?

          Limitată creatură, spunem noi privind disprețuitor spre pasărea pintenată și mândră, cu mersul țanțoș. Nu știe multe lucruri. Știe când se face ziuă să cânte, să se cațere pe dughene cu pieptul scos și să adune în jurul lui toată gloata de ouătoare. Știe să se agite când i se pare ceva dubios și eventual să ciocănească când i se pare că este în capacitate maximă de luptă. De obicei, sfârșitu-i în bucătărie.

          Zori zilei, da zorii zilei sunt deșteptătorii acestor creaturi necuvântătoare. Când zorii se ivesc ei cântă. Uneori cântatul lor ne prinde chiar în momentul când încercăm să ne pierdem în întuneric. Poate la granița dintre ascunziș și lumină. De multe ori a cântat câte un cocoș pe care uneori nu am fi vrut să-l auzim. Poate că ar fi mai bine câteodată, pentru noi să tragem perdeaua, să avem dopuri în urechi. Dar fără să știe prea multe, cocoșul își face datoria: cântă. Cântatul lui uneori e ca un bubuit prelung sau sunet profund de trompetă. Petru când l-a auzit s-a deșteptat. S-a trezit întru-n plâns amar al pocăinței. Zorii anunțați de cocoș l-au făcut să se privească și tot ceea ce a crezut despre el până atunci a rămas ca un trecut pe care vroia să-l spele, să-l uite. Nu a putut face asta decât la pieptul celui față de care s-a lepădat.

          Astăzi, suntem tentați când auzim „cocoșul” cântând să-i hotărâm soarta: izolarea sau bucătăria. Să nu fim răi. El își face datoria funcție de cât știe, chiar dacă uneori nu realizează cât e de subestimat de minți raționale și evoluate. El anunță zorii zilei. Trâmbițează momentul culminant al trădării față de prietenul pe care îl vezi chinuit, trădat, pe care la-i înșelat spunându-i că orice s-ar întâmpla îi vei fi aproape. Sau poate ai uitat de mult ce ai promis lui Dumnezeu, sau poate soției, soțului, copilului. Sau poate uneori ai uitat de o juruință făcută în taină. Te costă uneori cuvântul dat! Trebuie să te ții de el! Nu tăia cocoșul care îți anunță falimentul! Pocăiește-te ca Petru! Vă doresc să vă cânte cocoșul! Și vă doresc să vă pocăiți! Sărbătoarea aceasta în care tocmai am intrat să ne aducă binecuvântatul eveniment al pocăinței!

          Sărbători pline de lumină tuturor și un Hristos întotdeauna viu să vă fie în suflete! Și dacă încă mai avem puțină sănătate, ceva putere și crez în cel ce conduce și susține toate lucrurile, să spunem din inimă (chiar dacă uneori acest lucru va trebui să ne coste!):

          HRISTOS A ÎNVIAT!

 

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!

 „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!” (Osea 6:3)

        Înainte de cucerirea lui Israel de către asirieni în anul 722 î.Hr, la sfârşitul unei perioade foarte prospere, Osea a slujit ca profet. Istoria vieţii lui este strâns împletită cu profeţia. Căsătoria lui cu o femeie ușoară este o ilustrată a relației dintre Israel și Dumnezeu, unde Gomera, evident, este Israelul. Poporul lui Dumnezeu comite adulter spiritual şi este pedepsit, dar Domnul nu încetează să-L iubească.

Nu este singura dată când Dumnezeu îi cere unui profet printr-o paradigmă a vieții să ilustreze ceva, pe lângă predicare. (Isaia 20:1-6; Ieremia 27:1-7; Ezechiel 4:1-6.) Adulterul lui Gomera îl face pe Osea să simtă trădarea, umilința şi ruşinea. Vecinii şi prietenii lui i-au văzut durerea, dar el le-a transmis, prin cuvânt şi faptă, o solie din partea lui Dumnezeu: Israel, „soţia” lui Dumnezeu, făcea exact ce făcuse Gomera; poporul ales comitea adulter spiritual.

        Pentru un bărbat (din vechiul Israel) este foarte greu să-şi ierte soţia necredincioasă şi să o primească înapoi (este o diminuare a statutului de masculinitate), ca să nu mai punem la socoteală trecerea pe numele lui a copiilor altui bărbat. Totuși, Osea ia decizia de a rămâne alături de soţie şi de copii, cu preţul repudierii sociale. Osea îşi (răs)cumpără soţia. Dumnezeu a făcut acelaşi lucru pentru umanitate, numai că preţul pentru răscumpărarea noastră a fost moartea Domnului Isus pe cruce. Imaginea jertfei de la Golgota conduce spre înţelegerea clară a prețului plătit de Dumnezeu ca să ne răscumpere din starea de degradare în care ne-a adus păcatul.

        Regatul izraelian este (era) situat într-un climat uscat unde ploile sunt esenţiale pentru desfăşurarea normală a vieţii. Evreii ajunseseră să creadă că binecuvântările, ca de exemplu ploaia dătătoare de viaţă, veneau de la Baal. Ca urmare, ei au construit altare pentru zeii străini şi au început să introducă practici imorale în închinare. Potrivit legilor veterotestamentare, închinarea la idoli era cel mai grav păcat, întru-cât ea neagă poziţia de suveranitate absolută a lui Dumnezeu în relația dintre El și poporul în ansamblu, şi de asemenea în viaţa fiecărui individ în parte. Plata tributului cerut de Asiria determina clasele înstărite să exploateze pe ţărani. Mulţi săvârşeau fraude şi înşelăciuni (Osea 12:7,8). Astfel, tulburările politice şi sociale au luat locul păcii şi al prosperităţii de odinioară. Ţara se afla la un pas de haosul total. O formă asemănătoare a unei relații știrbite o întâlnim în societatea contemporană. Redimensionarea standardelor în închinarea comunitară și individuală conduce la extremități vizibile care remodelează valori. Familia remodelată după pofte generate de minți bolnave, închinarea cu iz ecumenic în care „strecurarea” păgânismului este favorizată, idolatrizarea unor persoane din sport, cinematografie, etc., sau chiar din domeniul slujirii bisericii, etc. este o dovadă de netăgăduit că oamenii cred despre ei că s-au „înțelepțit” dar au o cunoaștere tot mai vagă despre și a Lui Dumnezeu, care este sursa înțelepciunii.

        Numele Osea în ebraică înseamnă „Domnul mântuieşte”. El este înrudit cu numele Iosua, Isaia şi Isus. Chemarea profetului este ca oamenii să înlăture apostazia din viaţa lor şi să caute adăpost în Domnul. El expune mesajul cu două alternative: (1) scopul judecăţii divine este acela de a le aminti păcătoşilor că viaţa şi puterea lor veneau numai de la Domnul, la care trebuiau să se întoarcă, și (2)  tema pocăinţei şi a iertării divine. Poporul pierea în păcat „din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6).

        Oamenii pot să-L cunoască personal pe Domnul prin credinţă şi ascultare. Viaţa creştinului înseamnă în primul rând o relaţie cu Dumnezeul cel viu. Cunoaşterea aceasta poate fi aprofundată și progresivă. Când nu există o cunoaștere a lui Dumnezeu nu se poate vorbii despre o relaționare cu divinitatea (este impropriu să vorbim despre o relație dintre imaginar: concept despre ceva sau cineva și real: persoane cu trăsături tipice) și nici despre o practică în dimensiunea voii divine, chiar dacă aparent moralitatea poate devenii un surogat al pocăinței. Pocăința este baza de pe care se poate construii o nouă dimensiune a vieții cu efecte în domeniile zilnic tangibile ale omului: relațiile sociale, forma de raport la venituri, dimensiunea credinței și practicii în închinare, etc. Când aceste lucruri au la bază „să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!” rezultatul este evident: „El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!”

        Dorim celor ce vor intra în contact cu noi prin intermediul transmisiilor on-line și a webb-ului, cititorilor articolelor scrise de noi, o primăvară îmbibată în binecuvântările lui Dumnezeu și sănătate din abundență, multă prosperitate în toate domeniile vieții, și mai presus de toate acestea un timp binecuvântat în dimensiunea voii lui Dumnezeu! Să mustiți a pocăință, și să cunoașteți progresia în cunoașterea lui Dumnezeu, ca să vină de la Domnul „ploaia de primăvară” pentru voi și noi!

 

Viziune de lucru 2015

BETEL DUBLIN

„…caută pacea, şi aleargă după ea!” (Psalmi 34:14)

Anul 2015 a debutat cu multe provocări. Desigur, pe lângă lucrurile care par realizări suntem expuși la eșec. Vulnerabilitatea poate să își spună cuvântul. Dar noi pornim la drum cu credință, rostind mereu un cuvânt care reprezintă un mandat pentru membrii bisericii Betel în perioada acestui an: „Pace!” C.S. Lewis spunea: „Cred în Dumnezeu aşa cum cred în răsăritul soarelui. Nu pentru că îl văd, ci pentru că văd tot ce atinge.”                 Preliminarii:

-Dorim o viziune care să devină o continuitate, indiferent de schimbările de personal. -Dorim să primeze principialitatea. -Dorim o pregătire de noi slujitori și posibilitate de lansare a acestora. -Dorim o relaționare activă cu bisericile din contextul nostru: Dublin și Irlanda.

Iată ce reprezintă viziunea  P A C E  pentru noi:

Promovarea responsabilității, lucrului organizat, calității slujirii și a unei forme de structurare specifice bisericii Betel

-Capacitățile de lucru personale (a tuturor membrilor) vrem să le folosim la nivelul solicitărilor și provocărilor actuale. Calitatea este un obiectiv în slujire. Noi credem că slujirea calitativă este în primul rând o călăuzire divină (Ioan 16:13-15), o înflăcărare a darului Duhului Sfânt în credincios (2 Timotei 1:6) și un bun management a responsabilității încredințate (2 Timotei 4:5).

-Competitivitatea reflectă modul de pregătire și raportul la formele actuale de manifestare ale societății (2 Timotei 3:1-7). Elementele timp, evoluție și evaluare trebuie implementate corect. -Responsabilizarea compartimentată (Exodul 18:14-26). Eliminarea suprasolicitărilor este un obiectiv cu caracter permanent. Eficiența este dată de tactică și claritate.

Accent pe generația de schimb: spiritualitate, orientare, implementarea cunoștințelor biblice

Munca cu adolescenții: (aproximativ 65 adolescenți) Accent pe spiritualitate: Învățarea cunoștințelor biblice. Accent pe creșterea spirituală: integritate, rugăciune, atitudine, forme de slujire. Orientarea pentru slujire. Descoperirea și promovarea calităților individuale. Cooptarea pentru slujire în echipe cu specific. Rugăciune pentru daruri compatibile cu și pentru generația actuală. Implementarea cunoașterii: Program parțial în limba engleză 1 dată pe lună. Accent pe limba română. Studiile pe teme.

Conturarea bisericii pe plan intern și extern

Intern: Revizuirea și actualizarea efectivului membral al bisericii. Implementarea implicării în evanghelizare a membrilor bisericii de tip 1+1. Implicarea în slujire a unui număr cât mai mare posibil de membrii. Discutarea periodic a activităților fiecărui departament și aportul echipei de lucru (slujitorilor) pentru îmbunătățire. Vizitele de pastorație cu scop de cunoaștere și apropiere de membrii bisericii. Fiecare membru vizitat cel puțin o data pe an. Vizitele se fac de către slujitori!

Extern: Definitivarea sistemului de relaționare cu bisericile filii și cu bisericile aparținătoare. Crearea unui sistem de relaționare interbiserici în zona geografică de influență. Nu vrem să avem o biserică izolată!

Edificarea competitivă

Studii biblice, seminarii și conferințe raportate la necesități. Definitivarea Rânduielii bisericești locale. Perioade de rugăciune și post cu specific. Implementarea a două zile de post organizate săptămânal. Creșterea fondurilor financiare. Vrem atunci când rostim cuvântul pace să ne aducem aminte de ceea ce trebuie să facem. „Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7)

Să fiți binecuvântați cu toți!

Îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu!
„Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El. Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” (Iov 11:13-19) Fiecare om își dorește o viață plină și liniștită, într-un cadru armonios și plin de pace. Cheltuim mult pentru a atinge un astfel de obiectiv. Cel mai greu este să facem uz de sentimente. Dificultatea constă în modul în care le controlăm. Uneori, fără să realizăm iubim sau urâm, acceptăm sau respingem, credem sau tăgăduim. Cert este că simțămintele ne dictează practica, fie că recunoaștem sau nu asta. Privind retrospectiv imaginea anului pe care tocmai îl încheiem, putem să-l definim ca trist sau vesel, cu oferte sau amenzi, un an al prieteniei sau al dușmăniei, liber sau protocolar, împlinirea unui vis sau experiența practică a unui coșmar. Cineva spunea că orice segment al vieții se încheie cu lucruri câștigate pe viață sau cu lecții de viață. Unul dintre cei trei prieteni ai lui Iov, Țofar din Naama, după o tăcere de șapte zile, a avut o reflecție profundă asupra originii lucrurilor în viață privită din perspectiva imaginii oferite de un om (Iov) pe muchia dintre viață și moarte, cu sentimentele răvășite și cu un trup afectat de boală. Sau poate că asupra unui mod de a redefinii valorile pentru timpul scurt dintre naștere și plecare în eternitate. „Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.” Căci dacă inima este îndreptată spre o țintă, atunci tot trupul va fi angrenat pe acea direcție. Rațiunea va fii remodelată și implicit sentimentele se vor declanșa într-un singur sens. Trăirile vor fii exemplare și cei din jur vor fii provocați de ceea ce vei fii. Pentru că înainte de a face trebuie să fii! Tu fi un om cu inima îndreptată spre Dumnezeu! 2015 să vă fie anul învățării, înțelegerii! Chiar dacă, aparent, cunoștința aduce durere. Mai bine gata de sacrificiu pentru un scop nobil și plin de adevăr decât aplaudat cu nonvalori înșirate în coliere și coroane. 2015 să vă fie anul bunei conviețuiri! Este greu sau plăcut să acceptăm uneori locul în economia unei structuri gândite deja cu minuțiozitate. Dar este nobil să știi să îl „umpli”. Valoarea nu o dă niciodată titlul, indiferent că te numești soț, soție, copil, părinte, simplu cetățean sau o onorabilă personalitate publică. Ci un caracter ales, prelucrat într-un atelier performant, pentru un impact pozitiv cu societatea. Și asta începe când vei fi un om cu inima îndreptată spre Dumnezeu! 2015 să vă fie anul excelenței sănătății atât fizice cât și morale! 2015 să vă fie anul credinței! Îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu! Cu deosebit respect, pentru toți care veți citi aceste gânduri, vă dorim toate cele de mai sus, și mai mult, Dumnezeu să vă asculte rugăciunile și să vă trimită răspuns, prosperitate pentru voi și familiile dumneavoastră, și de ce nu, încă un pas înainte în toate domeniile vieții! FIȚI BINECUVÂNTAȚI ÎN ANUL 2015!

Nașterea Domnului Isus Hristos este o sărbătoare creștină celebrată în marea majoritate a lumii occidentale,
Nașterea Domnului Isus Hristos este o sărbătoare creștină celebrată în marea majoritate a lumii occidentale, după calendarul gregorian, la 25 decembrie, iar după calendarul iulian, specific în zona de răsărit a lumii, la 6 ianuarie. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Pasti și de Rusalii. Întruparea Fiului comportă o adevărată comoară. Fiindcă toate lucrurile s-au creat prin Fiul, („Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Ioan 1:3 ), se cuvenea ca și restaurarea chipului omenesc denaturat din cauza păcatului să fie făcută tot prin Fiul. Din acest motiv, Dumnezeu Cuvântul a devenit trup cu adevărat într-o natură umană, adică întrupat în ceea ce iubește. Astfel, “prin El gura omenească a devenit gura lui Dumnezeu, ochii omenești au devenit ochii lui Dumnezeu“ (Părintele Dumitru Stăniloae). Această paradigmă a întrupării evidențiază valori care pot fi cumulate prin credința în Hristos. Acceptarea „întrupării”, primirii lui Hristos în ființa proprie (incluzând aici cele trei nivele compoziționale: trup, suflet și duh), conduce la definirea unei noi dimensiuni: fiu de Dumnezeu. Acest aspect, chiar dacă este subînțeles aici precum o așteptare cu specific a Unsului care să rezolve probleme de ordin național (după așteptările evreilor), este extins la toate națiunile. „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;” (Ioan 1:11,12). Expresia practică a bisericilor contemporane subliniază că dincolo de orice explicație predomină predicția Voii lui Dumnezeu: „născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:13). Așteptările sunt pe măsură: dacă Fiul a pus în lumină elemente care conduc spre desăvârșirea și sfințenia divină, „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:13). responsabilitatea noastră este clară: oamenii trebuie să privească prin noi, prin ceea ce facem, ce spunem ce trăim spre Tatăl! Dumnezeu să ne ajute! Dorim în cadrul acestor sărbători, fiecărei persoane care intră în contact cu noi, să aibă multă lumină, bucurie, împliniri și realizări! Pe deasupra tuturor vă dorim să aveți o sărbătoare cu folos: pe Hristos, dacă nu s-a născut în inima dumneavoastră să îl lăsați să se nască, iar dacă s-a născut, să îl lăsați să fie el regele! Aceasta este esența care aduce bucuria de sărbătoarea nașterii Domnului Hristos. Sărbători binecuvântate!

„Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu!
 „Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.” (Ioel 1:13,14) Ioel, este un proroc care promovează un precedent care poate fi luat exemplu pentru biserica contemporană: el îndeamnă un popor care plânge din pricina suferinței să plângă din pricina păcatului! Absența lui Dumnezeu din universul relațional și spiritual a fost cauza generării unei suferințe, evidențiată în cartea profetului ca fiind absența recoltei, dar în fond era calea pentru a rezolva suferința de natură relațională pe linie verticală: popor - Dumnezeu. Data profeției lui Ioel a fost perioada pedepsei cu lăcuste urmata de o acută criză economică cauzată de o perioadă de seceta: amândouă anunțând marea și teribila zi a Domnului. Chiar daca timpul era întârziat, exista încă oportunitatea pocăinței. Cu toate acestea trebuia să fie o pocăință din inima cu regret pentru păcate și în același timp să fie o reîntoarcere cu fața spre Domnul. (Ioel.2:12-13) Când Israel se unea la sărbătoare, post si rugăciune (2:15-17), atunci Dumnezeu avea mila pentru poporul Său, și răspundea rugăciunilor. (2:18-19). Judecata prevestita anterior (1:1–2:17) se transforma în binecuvântare și speranța. Acest aspect al răspunsului Divin se datora următoarelor realități: (1) pocăința poporului din adâncul inimii și nu doar în exterior (2:13a), și (2) Domnul Dumnezeu este darnic și milos, încet la mânie și bogat în dragoste (2:13b). O reală și ziditoare binecuvântare promisă în urma pocăinței, pe lângă o recoltă bună, este prezența Duhului Sfânt peste orice făptură (2:28-32). Acest aspect al crizei, de natură spirituală îl simțim în contemporaneitate. Avem cu toți nevoia acută de o prezență reală a Duhului Sfânt în viața personală și comunitară, manifestată prin trăiri și daruri. Pentru asta vă chemăm la o perioadă de post necurmat de 40 zile, timp în care să cerem Domnului să aibă milă de noi, de familiile noastre, de biserică și să ne binecuvânteze! Iată cum am propus organizarea postului de 40 zile, a bisericii Betel Dublin.

  • Perioada: 13/10-21/11/2014.
  • Durata zilei de post: 18.00-următoarea zi 18.30.
  • Orele de rugăciune: 10.00, 13.00, 18.00, fiecare la locul unde se află la orele stabilite.
  • Lista de rugăciune:
  1. Botez cu Duhul Sfânt pentru cei care nu îl au și umplere pentru cei care au fost botezați.
  2. Daruri spirituale pentru Biserica Betel Dublin.
  3. Un locaș propriu de închinare sau un teren pentru construcția unui locaș pentru biserică.
  4. În fiecare zi vom aduce în rugăciune următoarele ramuri de slujire a bisericii:
    1. Luni: tineretul.
    2. Marți: problemele speciale din biserică.
    3. Miercuri: corul, orchestra, famfara, grupurile de cântare și muzicanții din biserică.
    4. Joi: predicatorii și seminariștii.
    5. Vineri: toate ramurile de slujire cuprinse în secțiunea comitetului executiv.
    6. Sâmbătă: toate ramurile de slujire cuprinse în secțiunea consiliului spiritual.
    7. Duminică: special pentru copii din biserică.
      • Propunere:
    8. Să nu lipsim de la biserică în această perioadă.
    9. Banii proveniți din dărnicie în perioada zilelor de post vor fi dați de fiecare persoană, prin colectele speciale care se vor face, acțiunilor din biserică. Fiecare are libertatea să decidă spre ce acțiune va fi direcționată propria dărnicie.
      • Repartizarea pe grupe:
  • responsabil pentru toată organizarea postului și repartiția pe grupe este fratele Ionel Schipor, lider Departament de Rugăciune, tel 0872349039. El va repartiza pe fiecare doritor în una din grupele de mai jos, funcție de necesități, astfel încât toate grupele să aibă aproximativ același număr de înscriși.

Grupa 1, Lider: Sorin Aron, Zilele de post:13,21,29 oct. și 7,15 nov. Grupa 2, Lider: Ovidiu Cârcu, Zilele de post:14,22, 30 oct. și 8,16 nov. Grupa 3 Lider: Dănuț Băieș, Zilele de post: 15,23,oct. și 1,9,17 nov. Grupa 4 Lider: Dan Moldovan, Zilele de post: 16,24,oct. și 2,10,18 nov. Grupa 5 Lider: Florin Strâmbu, Zilele de post: 17,25,oct. și 3,11,19 nov. Grupa 6 Lider: Nicu Avram, Zilele de post: 18,26,oct. și 4,12,20 nov. Grupa 7 Lider: Cornel Trifan, Zilele de post: 19,27,oct. și 5,13,21 nov. Grupa 8 Lider: Daniel Clipa, Zilele de post: 20,28,oct. și 6,14,22 nov. Liderii de grupe vor comunica grupelor lista de rugăciune și lucrurile care sunt necesar de comunicat în această perioadă. Vă așteptăm pe toți să ne unim și să strigăm spre Domnul! În luna Octombrie, pe lângă acțiunea de post, conducerea Bisericii Betel își exprimă bucuria și împlinirea sufletească cauzată de evenimentul graduării a celor 20 de studenți care învață în cadrul Seminarului Teologic European (ETS) sub cupola bisericii Betel! De asemenea ne bucurăm și de noua grupă de studenți formată în acest an, de aportul și pregătirea celorlalți studenți din alți ani de pregătire, în cadrul aceluiași seminar. De asemenea ne vom unii cu tinerii, în scopul realizării celei de a X-a conferințe a tinerilor, în cadrul bisericii Betel! Vor fi pe listele noastre de rugăciune și vor avea suportul nostru! „Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, ca să se cunoască pe pământ calea Ta, şi printre toate neamurile mântuirea Ta!” (Psalmi 67:1,2)

Luca 8:39 „Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Luca 8:39 „Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus. Bucuria întâlnirii cu cei dragi, pe care i-am lăsat undeva departe, în țări unde ajungem destul de rar, a lăsat pe fețele noastre vizibil un zâmbet și un sentiment de împlinire. Acum, în prag de toamnă, fiecare se întoarce „acasă”, la locul pe care îl știm așa de bine deja, cu care ne-am familiarizat. Pentru toți vreau să urez simplu și plin de binecuvântare: bine ați revenit acasă! Ne așteaptă o toamnă cu multe provocări. Biserica Betel Dublin, continuă să deschidă porțile pentru toți cei care caută un loc pentru suflet, unde Dumnezeu se face simțit atât de aproape, încât poți să vorbești cu el, poți să-l asculți, poți să îi faci loc în inimă. Dacă vei fi cu noi în această perioadă, nu evita să fi deschis și să cultivi o reală relație cu El! Așadar, vă invităm: - Duminică, 7 septembrie, ora 17.00, la o seară specială de părtășie a bisericii, în care serbăm Cina Domnului. În această zi dăm posibilitatea familiilor din biserică să aducă pe micuții lor înaintea Domnului pentru a fii binecuvântați. De asemenea, Duminică, 7 septembrie, ora 17.00, invităm și copii să-și reia activitatea în cadrul școlii duminicale a bisericii. - Vineri 12 septembrie, ora 20.00, la o seară specială de închinare prin muzică, în care vom fi bucuroși să fim conduși de familia Jivanu. - Sâmbătă 13 septembrie, ora 16.00 vom fi bucuroși să fim la un serviciu de cununie religioasă a unei perechi de tineri din biserică. - Duminică 14 septembrie, ora 17.00, la o slujbă în care vom fi martori la încheierea legământului în apa botezului a 6 persoane, care l-au primit pe Domnul ca mântuitor în viața lor. - Invităm adolescenții să participe la tabăra de adolescenți în perioada 19-21 septembrie. - De asemenea vă invităm la fiecare slujbă a bisericii. Programele de părtășie a bisericii de peste săptămână, marți și joi, încep la orele 19.30, iar duminicile la orele 17.00. pentru tineri, în fiecare zi de luni vom fi bucuroși să îi primim la părtășie de la ora 20.00. Vă așteptăm cu multă bucurie acasă, să vorbim, să mărturisim și să ne închinăm, aducând rugăciuni, mulțumiri și laude lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El a făcut și poate face pentru noi!

Pentru toți cei care folosiți internetul și vă logați la pagina noastră vă spunem să aveți multă binecuvântare, pace și sănătate!
Pentru toți cei care folosiți internetul și vă logați la pagina noastră vă spunem să aveți multă binecuvântare, pace și sănătate! Vă invităm să începem vara împreună și să ne bucurăm de tot ce Dumnezeu ne aduce în această perioadă! Acest timp aduce cu el activități mult așteptate în dreptul tinerilor și copiilor: tabăra de tineret 7-9 iunie, tabăra copiilor 14-16 iunie și sărbătoarea „Copii pentru cer” din 21. În luna aceasta vom avea și frați invitați care vor slujii împreună cu noi: fratele Ioan Panican pentru data de 1 și 5 iunie, fratele Viorel Deac pentru data de 8 iunie, grupul Speranța pentru data de 22, 23, când vom avea seri speciale de evanghelizare, fratele Vasile Gabrian, profesor de seminar, pentru data de 23 va fi cu noi la slujire. Serile de joi ale acestei luni, când vor slujii slujitorii locali vor avea ca obiectiv subiectul închinării prin cântare în temele expuse. Tot în acest timp suntem bucuroși să avem câteva persoane care s-au hotărât să urmeze pe Domnul și să primească Botezul în apă, eveniment care va fi organizat cel mai probabil în luna septembrie. La numărul membrilor bisericii sau mai adăugat 15 noi membrii veniți prin transfer de la alte biserici. Tot în această perioadă vor fi persoane care vor pleca în concediu în Romania sau în alte părți. Pentru cei care pleacă vă dorim să aveți un timp binecuvântat, împlinire sufletească și să vă întoarceți cu bine. Să nu uitați să le spuneți celor pe care îi veți întâlnii și bisericilor în care veți ajunge salutări pline de dragoste și respect! Datoria noastră creștinească este să ne rugăm și să susținem fiecare pas al slujirii bisericii. Vă invităm să nu lipsiți de la programele bisericii: marți 19.30-21.00, joi 19.30-21.00 și Duminică 17.00-19.30! De asemenea să nu uităm că ziua de marți este special dedicată rugăciunilor și postului comun al bisericii. Vă așteptăm să ne rugăm împreună! „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.” (Coloseni 3:23-25)

Cu deosebită părere de rău și cu inima zdrobită de durerea unei despărțiri neașteptate, anunțăm că dintre noi,
Cu deosebită părere de rău și cu inima zdrobită de durerea unei despărțiri neașteptate, anunțăm că dintre noi, la numai 41 ani a plecat în veșnicie fratele Daniel Frim. Pentru ultima data, în data de 08 mai 2014, în jurul orei 13.30, privirea lungă a fratelui Daniel, aflat sub efectul sedativelor, a întâlnit privirea soției lui, Viorica, apoi a plecat liniștiti spre infinit. În urma lui rămâne soția și fiica Ana Maria de numai 9 ani. Dumnezeu să le mângăie! Vă invităm să fiți alături de familie! Rugăciunea dumnevoastră, cuvintele de încurajare prețuiesc mult în aceste momente. De asemenea vineri, 09 mai 2014, ora 20.00, Biserica Betel Dublin vă așteaptă, la Biserică, la o seară de priveghere. Trupul neânsuflețit al fratelui Daniel va fi dus în Romania, Feldru, Județul Bistrița Năsăud, pentru a fi înmormântat în perioada imediat următoare. Asupra acestui aspect vom revenii cu informații. Dumnezeu să mângăie familia îndoliată! „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege… Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi... odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor” (Daniel 12: 9-10,13)

Biserica Betel vă invită să fiți din nou cu noi la părtășie și în această lună!
Biserica Betel vă invită să fiți din nou cu noi la părtășie și în această lună! Bucuroși să vă fim gazde, vrem să vă conducem în prezența Domnului! Campania de evanghelizare continuă și luna aceasta. Bucuria de a vă găzdui, în locul unde îl simți pe Dumnezeu aproape ne-a fost oferită de Dumnezeu, iar plăcerea de a fi cu noi poate fi gustată numai dacă ve-ți participa! Vă așteptăm cu drag la fiecare program al bisericii, dar mai ales în 17-18 mai, să ascultăm mesajul lui Dumnezeu care ne poate conduce spre mântuirea sufletelor noastre. Salutăm cu multă dragoste invitații și vizitatorii noștri din luna mai! Departamentul Școlii Duminicale este bucuros să vă ofere un început de vară călduros, oferind copiilor o excursie în Spania, iar mai apoi, în luna Iunie o tabără pentru copiii care s-au silit să fie buni ucenicii. Dumnezeu ne binecuvântează cu familii noi, care se formează în cadrul bisericii. Suntem bucuroși să fim alături și în luna aceasta de cei ce pășesc în minunatul univers al familiei. Multă binecuvântare le dorim! Nu uitați, prezența dumneavoastră poate fi mai benefică dacă este fizică nu virtuală! Dumnezeu vrea să îl simți, nu doar să vezi cum alții se bucură de El! Dacă nu reușiți să veniți la Betel, țineți aproape de biserica cea mai apropiată de dumneavoastră! Fiți binecuvântați! „În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.” (Psalmi 22:25)

Luna aprilie aduce cu ea o adevărată încărcătură de emoții
Luna aprilie aduce cu ea o adevărată încărcătură de emoții. Biserica se apropie de celebrarea evenimentului Intrării Domnului Isus în Ierusalim, evenimentul crucificării și apoi de mărețul act al Învierii Domnului, când moartea a fost învinsă și drumul spre viața a fost deschis. Deși aceste evenimente sunt sărbătorite de aproape 2000 de ani, ele rămân proaspete și aducătoare de bucurie pentru fiecare generație de credincioși de atunci și până astăzi.În acest context Domnul Isus a instituit două mărețe acte de cult: Cina Domnului sau Împărtășirea cu Trupul și Sângele Său (Luca 22:14-20) și Spălarea picioarelor (Ioan 13:1-17). După cum subliniază evangheliștii aceste momente au fost cadrul unei adânci cercetări de sine, reverență față de Mântuitorul și adevărate acte de credință. Îndemnăm pe toți vizitatorii acestui web-site să nu treacă ușor prin sărbătorile Intrării Domnului Isus în Ierusalim, Crucificării și Morții Domnului Isus și mărețul act al Învierii Domnului! Căutați o relație reală cu Dumnezeu, fiți împreună cu bisericile unde sunteți membrii în aceste perioade părtași la sărbători, deschideți-vă sufletul și lăsați pe Dumnezeu să vă umple! Vă dorim să aveți o perioadă binecuvântată și o sărbătorire plină de împliniri și bucurii! Hristos cel Înviat să vă binecuvânteze! Luca 24:46-48 „Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi Sunteţi martori ai acestor lucruri.”

„Scoală-te, deci, şi lucrează, şi Domnul să fie cu tine.” (1 Cronici 22:16)
Sunt atâți oameni în jurul nostru care mor în păcat și în fărădelege. Generația care crește sub ochii noștri se leagănă în sentimentul autosuficienței, generând starea de nepăsare așezată pe fundamentul comfortului, căutând mereu o împlinire temporală. De dragul lor, privind doar la imaginea copilului satisfăcut în țarcul protector și a noastră, creată de noi, acea de oameni de caracter, inofensivi, ne mulțumim la a muncii în propria grădină, lăsând să se stingă încet lumina care trebuia să facă, de multă vreme deja, lumină peste sat. Unul din scopurile pentru care noi existăm ca Biserică în contextul temporal și geografic este să promovăm mântuirea prin credința în Domnul Isus Hristos. Găsim pe paginile Sfintei Scripturi oameni care au stat de vorbă cu Dumnezeu, au lucrat pentru Dumnezeu și nu de puține ori le pomenim numele. Munca și sacrificiul lor au devenit pentru noi astăzi, dacă este să fim sinceri cu noi, adevărate legende care au devenit subiectele pledoariilor și a disputelor noastre mai mult decât o bază educativă. Avem azi libertatea de a vesti Cuvântul, avem Biblii traduse în multe forme, limbi, avem atâtea mijloace de comunicare, moduri de care ne putem folosii să vestim Evanghelia. Avem îndemnul Domnului pentru noi: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:18-20)