DESPRE CINA DOMNULUI

Ce este de fapt Cina Domnului?

Deși este practicată în toate ramurile creștinismului, totuși există interpretări diverse asupra acestui subiect. Presupunerile filosofice, dezbaterile și disputele care au avut loc în special în perioada medievală pe această temă, au lăsat consecințe până în perioada actuală.

Cina Domnului este înființată de însuși  Hristos pentru a fi practicată de biserică, cu scopul comemorării morții Lui. Toate confesiunile sunt de acord că Cina Domnului este o prezentare figurativă a morții lui Hristos și a semnificației acesteia. Pavel subliniază acest fapt (I Corinteni 11:26) actul luării pâinii și a paharului este o dramatizare a Evangheliei care arată spre moartea lui Hristos ca singura bază a mântuirii noastre. Și pentru momentul prezent Cina are o semnificație deoarece participanții trebuie să se corecteze înainte de a lua parte la Cină (I Corinteni 11:28, 29), participarea într-un chip nevrednic atrage pedeapsa asupra celui vinovat (v. 27). Expresia „trupul și sângele Domnului” (v. 28) este dovadă că Pavel se gândea la moartea lui. De asemenea, lipsa de unitate (v. 18, 20, 21) și desconsiderarea semenilor și a bisericii este o contrazicere a Cinei. O definiție completă ar putea fi: Cina Domnului este un simbol al părtășiei vitale actuale a credincioșilor cu Domnul, în primul rând  și a unora cu ceilalți, cât și un simbol al morții lui  care a avut loc în trecut. Ea este, de asemenea, o proclamare a unui fapt viitor; ea are loc în așteptarea celei de-a doua veniri a Domnului.

Administrarea Cinei Domnului.

Referitor la cei care oficiază administrarea Cinei, Scriptura dă foarte puține detalii. Excepție fiind sărbătoarea inițială a Cinei când Isus Însuși a împărțit elementele. Nu ni se spune cine a (au) condus sau ce a (au) făcut cel (cei) care a condus ulterior serviciul Cinei Domnului. Scriptura nici nu prevede existenta vreunui fel de calificare specială în cazul celor care conduc ritul. Ceea ce reiese din Evanghelii și din epistolele lui Pavel este că Cina Domnului a fost încredințată Bisericii și trebuie să fie administrată de ea. Prin urmare, persoanele alese și împuternicite de Biserică pentru supravegherea și conducerea serviciilor de închinare pot administra și Cina Domnului, iar păstorul ar trebui să preia rolul conducător. În general aceștia ar trebui să aibă trăsăturile listate de Pavel în vederea alegerii slujitorilor.

Participanții la Cina Domnului.

Scriptura nu prezintă o expunere detaliată a cerințelor pentru primirea Cinei Domnului. Totuși putem deduce din afirmațiile lui Pavel din I Corinteni 11 că una dintre cerințe este o relație personală a credinciosului cu Domnul. Privind vârsta, cel care participă la Cina Domnului ar trebui să fie suficient de matur pentru a fi capabil să deosebească trupul lui Hristos (I Corinteni 11:29). Ca rezultat al acestui aspect, participantul trebuie să facă dovada maturității, în ceea ce privește raționamentul.

Concepția reformată din perspectivă calvinistă susține că prezenta lui Hristos în cadrul sacramentului este de natură spirituală sau dinamică. Calvin a spus că Hristos este prezent prin influență, la fel ca soarele care rămâne pe cer, cu toate acestea însă căldura și lumina lui sunt prezente pe pământ. În același fel, strălucirea Duhului ne face posibilă unirea cu trupul și sângele lui Hristos. În conformitate cu Romani 8:9-11, Hristos locuiește în noi prin Duhul, Duhul Sfânt îi aduce pe participanți într-o legătură mai strânsă cu persoana lui Hristos, sursa vieții spirituale. Legătura cu Hristos prin Duhul Sfânt, în viața zilnică, este de fapt magnetul care atrage spre trăirea momentului comunional din cadrul acestui sacrament.

Elementele semnifică sau reprezintă trupul și sângele lui Hristos și ele pecetluiesc pe credincios. Louis Berkhof sugerează că Cina Domnului pecetluiește dragostea lui Hristos față de credincioși dându-le asigurarea că toate promisiunile legământului și bogățiile Evangheliei sunt ale lor printr-un act de donație divină. Beneficiul pentru participant este că luând elementele, acesta primește din nou și în mod continuu vitalitatea lui Hristos. Dar și acest efect depinde în mare măsură de credința și receptivitatea participantului. Continuitatea vieții de sfințenie și de biruință spirituală depinde de momentele de asimilare a resurselor „donate” de Dumnezeu, prin jertfa Fiului, asimilate de credincios prin actul împărtășaniei.

Calvin afirmă că și credincioșii din Vechiul Testament au experimentat ceva de aceeași natură, atunci când apa care a țâșnit din stâncă în deșert a fost pentru israeliți un simbol și un semn al aceluiași lucru, care este reprezentat în vremea noastră la Cină prin vin. Drumul spre Canaan este marcat cu momente specifice de revitalizare.

Așadar, stimați frați și surori, vă îndemnăm să nu evitați participarea la Cina Domnului. Participarea trebuie să fie un efect al unui sentiment interior: băutul apei stinge setea!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!